ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

Kurt Weill și Bertold Brecht la Opera de Stat din Viena

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 1 Februarie 2012 , ora 14.56

 

Evenimentul de la debutul anului 2012 la Opera de Stat din Viena a fost fără îndoială premiera operei Ascensiunea și declinul orașului Mahagony de Kurt Weill și Bertolt Brecht (24 ianuarie). Este prima reprezentație a lucrării în Teatrul de pe Ring, deși de la premiera absolută (1930) s-au scurs mai bine de opt decenii.


Reacții negative culese de regie

Regia a aparținut francezului Jérôme Deschamps, conducerea muzicală fiind încredințată experimentatului Ingo Metzmacher. În rolurile principale feminine au jucat Angelika Kirchschlager și Elisabeth Kulman, rolurile masculine importante le-au deținut Tomasz Konieczny și Christopher Ventris. Din distribuție au făcut parte și Ileana Tonca, Ildiko Raimondi și Valentina Naforniță. În general, prestația cântăreților a fost răsplătită cu aplauze generoase, în timp ce regia a cules reacțiile negative ale unei părți a publicului. Costumele (Vanessa Sannino) și scenografia (Olivia Fercioni) au mizat în general pe abstracțiune, pe bizar și ironie, subliniind latura grotescă, totodată îmbibată de tristețe, a poveștii construite de Weill și Brecht.


Opera lui Weil - o critică moralizatoare a capitalismului

În orașul Mahagony - aflat undeva în America anilor 1920 - totul se cumpără și se vinde, cine nu are cu ce plăti, nu supraviețuiește. Bântuită de un uragan, urbea supraviețuiește urgiei, dar sucombă ca urmare a exceselor și lăcomiei locuitorilor ei, precum și a legilor iraționale. Nu dreptatea, ci banul domnește în orașul devenit simbol al capitalismului exacerbat.

S-a spus în prezentarea operei lui Kurt Weill că ea redă o parabolă actuală, o critică moralizatoare a capitalismului, a inegalității sociale accentuate în timp de criză, cum este și criza pe care o trăim astăzi - financiară, globală. Probabil că mulți spectatori au "citit" în subtext numeroase aluzii la excesele lumii de azi și au recunoscut în jocul actorilor comportamente tipice societății de consum: îmbuibare, lipsa de măsură, de pudoare, de repere.


... un alt scenariu simplist de film apocaliptic

În final, ceea ce rămâne din orașul Mahagony este o ruină, un tablou funebru, dar straniu, pestriț și strâmb. Muzicalicește, partitura amestecă ecouri din cabaret, music-hall, jazz și operă - evitând maniera de interpretare operistică "belcanto". Episoadele se înșiruie cu repeziciune, fără pregătiri sau treceri. Mixtura de arie și song este mânuită cu sensibilitate dramatică de Weill. Cu toate acestea, narațiunea nu iese dintr-un anumit schematism, situațiile și personajele sunt prea puțin nuanțate, granița dintre bine și rău, alb și negru, este prea îngroșată și evident moralizatoare. Cu toată montura sofisticată și flairul interbelic care o înconjoară, povestea se aseamănă, în esență, cu scenariile simpliste ale filmelor apocaliptice care invadează în masă ecranele, mari și mici, în ultimii ani.

Haiganuș Preda-Schimek