ACUM:
17.00
Arpeggio (R)
Beethoven & more pentru două ore.
Urmează: 18.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 18.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Pianista clujeancă Dana Borșan înapoi acasă

Bookmark and Share
Publicat: marți, 11 Decembrie 2012 , ora 14.22

Concertul de deschidere a Festivalului Mozart a adus-o în seara de vineri, 7 decembrie 2012, pe apreciata pianistă clujeancă Dana Borșan înapoi acasă, cu Concertul nr.17 în Sol major de WA Mozart, interpretat pe noul pian Steinway al Filarmonicii Transilvania.

«M-a emoționat foarte mult și m-am gândit foarte mult de când am venit în Cluj, de două zile, mi-au trecut prin gând și prin ochii minții, să spun, imagini de când am debutat pe această scenă. Chiar astăzi socoteam: când am debutat? Pe la vreo 13 ani…»

Dragi melomani, magnifica interpretare dată de pianista Dana Borșan Concertului nr.17 în Sol major a constituit climaxul serii de deschidere a Festivalului Mozart, ediția a XXII-a.


Stând în preajma ta și așteptând să te prind pentru câteva vorbe, am văzut că și domnul Turk și doamna Ilse ți-au spus mulțumesc. Cred că este cea mai frumoasă felicitare. Și așa zicem toți clujenii: mulțumim pentru această deschidere memorabilă a Festivalului Mozart, ediția a XXII-a.

«Acest mulțumesc de la anumiți oameni face mai mult decât orice alte vorbe. Este evident că, deși Mozart a trăit puțin, știe toată lumea, stilul lui componistic, de la primul concert pentru pian - catalog 175 și până la ultimul - catalog 595, a evoluat atât de mult; este ca o aventură. În fiecare concert experimenta lucruri noi, avea surprize; cel mai mult m-a interesat în toată muzica lui Mozart să încerc să descopăr neastâmpărul interior. Are o ghidușie, o curiozitate permanentă, e permanent pus pe șotii; nu știi dacă e trist cu adevărat sau face pe tristul, dacă pune la cale o glumă - de fapt, aceste elemente sunt legate de teatru, dar și de vizualizate de scenă. Și atunci am încercat în concertele pentru pian să le imaginez ca pe o dramă pentru scenă, care conține mișcare, dialoguri, se contrazic personajele, se ceartă, se împacă, au o arie de iubire, o poantă, o glumă, urzesc ceva… și, de fapt, să caut acest suflet neastâmpărat și ghiduș al lui Mozart. Concertul în Sol major face parte dintr-un ciclu de șase concerte pe care Mozart le-a scris și le-a cântat în nouă luni. În nouă luni, în anul 1784 - eu așa le și spun: concertele anului 1784 - niciunul nu seamănă cu celălalt, ca atmosferă, ca elemente de orchestrație, sunt niște bijuterii. Din păcate, nu sunt cele mai cântate concerte. Inexplicabil! Deși, pe lângă că sunt fiecare în sine o frumusețe, o bijuterie, au și cadențe originale de la Mozart - de la alte concerte nu s-au păstrat. Sol major nu e un concert foarte mare, mai am câteva care-mi plac foarte mult, însă în ultimul timp preferatul meu a devenit Sol major pentru că fiecare parte în sine mi se pare o bijuterie. Recunosc că m-a emoționat foarte tare cât de cald m-a primit publicul, fiindcă în ultimii ani nu am cântat în Cluj din cauza sălii și a pianului. Ei, și acum, bucuria că li s-a dat sala înapoi pentru concerte și imediat a reușit să cumpere un pian de concert Steinway, este absolut excepțional!»


Să nu uităm că Dana Borșan este singura pianistă din România care a interpretat și imprimat Integrala concertelor pentru pian de Wolfgang Amadeus Mozart.

«Perioada în care am înregistrat toate concertele pentru pian de Mozart, pentru Casa Radio, alături de Orchestra de Cameră Radio, a fost o perioadă lungă. Am stat, practic, scufundată în muzica lui Mozart 5-6 ani. Am lucrat foarte mult. Învățam la început șase concerte noi pe an, pe care le prezentam și în concert cu public și ulterior le înregistram, pe urmă patru, în ultimii ani câte trei. Pentru mine a fost una dintre cele mai fericite perioade din viața mea, ca un balsam pentru suflet. Oricât aș fi de indispusă sau oricât de speriată, de emoționată aș fi când cânt pe scenă, în momentul când aud introducerea orchestrală a concertelor de Mozart, imediat îmi creează o bună dispoziție.»


Întreg concertul inaugural, dirijat de Ferenc Gabor, a fost de înalt nivel. Abordând lucrări ca Eine Kleine Nachtmusik și Simfonia Praga, așadar piese de mare popularitate, dirijorul nu a ezitat să-și pună în operă intențiile interpretative personale. Astfel, la celebra Serenadă, am notat nuanțarea particulară a capului primei teme a părții întâi, care a fost împărțit motivic altfel decât suntem, obișnuiți. Idee interesantă! Nu la fel de mult mi-a plăcut fragmentarea pronunțată a temei întâi din partea secundă, în care celulele au suportat conduceri dinamice de factură romantică, niște umflături exagerate - mai simplu spus - și nici prea marele contrast menuet-trio din partea a treia. Se știe că trioul are prin definiție un caracter mai dulce, mai expresiv decât menuetul, însă unitatea organică dintre cele două secțiuni nu trebuie ruptă. În definitiv este oglindirea simfonică a unui dans. Simfonia Praga, o capodoperă în trei mișcări, terminată în 6 decembrie 1786 (concertul a fost în 7 decembrie), ar putea fi înclusă cu brio într-o tetralogie simfonică mozartiană finală. În concertul de vineri, ea a apărut echilibrată, cu voci bine reliefate în porțiunile fugate și cu o partidă de suflători sincronă și curată.

Reportaj realizat de Mugurel Scutăreanu, Radio Cluj