ACUM:
13.05
Polifonii
Baroc, clasic, romantic, coral, creație și interpretare românească - înlănțuite inedit într-o nouă emisiune.
Urmează: 15.22 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.26 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Zilele Lipatti - Recital-maraton la Ateneul Român

Bookmark and Share
Publicat: luni, 3 Decembrie 2012 , ora 15.44

2 decembrie 1950 - pianistul Dinu Lipatti se stinge din viață. 2 Decembrie 2012, memoria marelui artist este celebrată pe scena Ateneului Român printr-un recital-maraton cu doi tineri și promițători pianiști români - Mihai Ritivoiu și Andrei Licareț, dar și cu doi invitați de renume internațional: Nikolai Lugansky și Alfredo Perl. Cu siguranță niciunul dintre pianiștii prezenți duminică seară nu este necunoscut publicului: Mihai Ritivoiu este câștigător al Concursului Național organizat în cadrul primei ediții Zilele Lipatti, dar și laureat al ultimei ediții a Concursului Internațional "George Enescu", iar acum studiază la Guildhall School of Music and Drama din Londra. Andrei Licareț a studiat în Germania și își va face debutul în februarie la Carnegie Hall din New York. Iar Nikolai Lugansky și Alfredo Perl nu mai au nevoie de prezentări.

Ce am ascultat duminică, 2 decembrie, a fost fără îndoială un adevărat regal artistic. A început Alfredo Perl cu Sonata nr.17 în re minor de Ludwig van Beethoven și Carnaval la Viena, op. 26 de Schumann, pentru ca după pauză să ne ofere O barcă pe ocean și Alborada del gracioso din ciclul "Oglinzi" de Maurice Ravel. A fost un recital frumos și mi-a făcut plăcere să ascult Sonata "Furtuna" de Beethoven în interpretarea unui pianist renumit pentru viziunea sa asupra opusurilor beethoveniene. A urmat Mihai Ritivoiu care ne-a demonstrat că juriul a luat decizia corectă acum doi ani când i-a oferit premiul I la categoria sa de vârstă în cadrul Concursului Lipatti. În programul său s-au regăsit Sonata I de George Enescu și Carnavalul de Robert Schumann. Mihai Ritivoiu ne-a oferit o interpretare de o mare maturitate - să nu uităm complexitatea Sonatei enesciene - dar și de un rafinament extraordinar. Mihai Ritivoiu demonstrează că are toate datele unui drum artistic plin de succese, pe care le merită grație talentului său, dublat de o seriozitate pe măsură.

Andrei Licareț a fost cel de-al treilea "maratonist" care a venit cu opusuri de Bach, Lipatti și Chopin. Andrei este un tânăr pianist de o mare sensibilitate, iar programul ales, unul extrem de variat, a fost mai mult decât binevenit.

Punctul culminant l-a constituit desigur recitalul lui Nikolai Lugansky. Probabil că acum ar trebui să înceapă fraze savante și o descriere cât mai relevantă, dar mărturisesc că nu găsesc nici un cuvânt care să descrie perfecțiunea recitalului artistului rus. Suita În cețuri de Janacek, deși necunoscută marelui public, a fascinat de la prima notă. Au urmat Moartea Isoldei de Richard Wagner, în transcripția lui Franz Liszt și apoi două piese din Anii de pelerinaj de Franz Liszt, iar după pauză, recitalul s-a încheiat cu Sonata I de Serghei Rahmaninov. Ce pot spune însă este că în timpul recitalului lui Nikolai Lugansky s-a creat acea atmosferă în care noțiunea timpului se pierde, în care parcă nimeni nu mai respiră și în care fiecare așteaptă cu sufletul la gură următoarea notă, următorul acord. Cu greu poate fi descrisă limpezimea tușeului pianistului, bogăția de culori și nuanțe dovedite în interpretarea opusurilor. Am simțit cu toții cred, tensiunea (nu în sens negativ) care face ca mersul universului să pară suspendat atâta timp cât ești cu ochii la pianistul de pe scenă și cu sufletul deschis către muzica sa.

Lugansky a fost excepțional, fără putință de tăgadă. Publicul s-a comportat exemplar. După recitalul lui Berezovsky, de acum câteva săptămâni, când telefoanele au sunat încontinuu, motiv pentru care pianistul a ales să nu dea niciun bis, trăiam cu temerea că firul muzical delicat pe care am pășit alături de Lugansky să nu fie sfâșiat de un comportament neadecvat. Dar a fost o temere nejustificată; oamenii nu doar că au ascultat cu religiozitate, dar la final au răsplătit cu aplauze meritate prestația incredibilă a muzicianului rus. Tocmai de aceea am avut parte și de două bisuri - Primavera de Nikolai Medtner și Scherzo din Suita Visul unei Nopți de Vară de Felix Mendelssohn într-o transcripție de Serghei Rahmaninov. Profunzimea lui Lugansky, capacitatea sa de a vedea global piesa, în așa fel încât să plănuiască fiecare pasaj, fiecare detaliu, toate acestea au contribuit la un recital fantastic. Am onoarea să îl cunosc pe Lugansky nu doar ca muzician, ci într-o oarecare măsură și ca om din interviurile pe care mi le-a acordat. Este de un bun simț fără limite, de o modestie incredibilă, de o generozitate și de un altruism rar întâlnite, prin urmare un om care întruchipează portretul unui artist adevărat, conștient de menirea sa.


Câteva opinii despre recitalul-maraton

«Ideea de a aduce pe afiș artiști foarte diferiți ca factură este și tentantă și ofertantă și riscantă. Riscantă - sigur - pentru interpreți, pentru că se poate face o eventuală comparație și, să fiu foarte sinceră, parcă pianiștii noștri au avut mai mult suflet. Pentru că abordarea asta, hai să spunem obiectivată, distantă, mie-mi rămâne străină, sinceră să fiu. Și în momentul în care au cântat cei doi pianiști ai noștri - tineri dealtfel - am simțit că se schimbă cu totul registrul afectiv, emoțional, expresiv. Sigur că poți să apreciezi performanța tehnică, dar este nevoie de mult mai mult, adică de ceea ce înseamnă interpretare și de o trăire interioară.» - Anca Florea

«Mi-a plăcut foarte mult Mihai Ritivoiu. De fiecare dacă când îl ascult, apreciez tipul lui de pianist, care este un tip foarte echilibrat, solid - nu în sensul sunetului, dimpotrivă, are un sunet foarte frumos și cultivat. Îndrăznesc să spun, cu riscul de a supăra pe unii și pe alții, un sunet mult mai frumos și mai cultivat decât al lui Alfredo Perl, dinaintea lui. Dar el este un pianist solid, în sensul că știi că te poți baza întotdeauna pe el. Are o mare forță de concentrare și un echilibru interior care îi permit să ducă la bun sfârșit tot ce are de făcut, și asta e mare lucru.» - Valentina Sandu-Dediu


Reportaj realizat de Petra Gherasim și Alexandra Cebuc