ACUM:
1.00
Notturno
Produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio.
Urmează: 7.00 Allegro... de weekend Un matinal clasic, într-un tempo vivace.
Apoi: 9.50 Promo

Arhivă : Cronici Înapoi

Nicolas Simion Group la Festivalul de jazz de la Londra

Bookmark and Share
Publicat: luni, 19 Noiembrie 2012 , ora 15.32

Saxofonistul Nicolas Simion și formația sa au susținut recent un recital în cadrul Festivalului de Jazz de la Londra. Despre recital, dar și despre Nicolas Simion Group am primit un reportaj de la corespondentul nostru la Londra, Dan Vasiliu:


Pe primul îl cheamă Martin - nebărbierit și cu fes albastru pe cap, pare genul pe care nu ți l-ai dori să-l întâlnești noaptea pe stradă; asta până când începe să cânte la acordeon. Lângă el e Angus - are părul aranjat în șuvițe rasta, poartă pe cap o pălărie neagră cu boruri late și ciocate albe; cu chitara în mână pare a fi o combinație între Bob Marley, Michael Jackson și Jimmy Hendrix, doar ritmurile sunt altele. Ceva mai încolo, într-un colț de scenă, Benjamin îți lasă impresia unui gangster din filmele americane - cu părul dat pe spate și cu pomeți proeminenți, pare că ar vrea să bată, și să bată, și iar să bată… Cei trei nu sunt singuri. Din picioare îi urmărește aprobator un domn înalt, îmbrăcat complet în negru. Chiar dacă are părul alb, debordează de energie și vrea să-ți arate acest lucru. Între ei, își umezește muștiucul ca și cum ar gusta dintr-o înghețată, și apoi suflă în saxofon de-ți dă impresia că-i va plesni vena de lângă tâmpla dreaptă. El este Nicolas Simion, iar împreună sunt un cvartet care a adus la Londra sunetul Transilvaniei.

«Muzica noastră populară este foarte ritmică, foarte melodică, și are ceva… un element de dans în ea. Deci, acele melodii vesele sau triste au ceva care te pune în mișcare. Cei care n-au vizitat România sau Transilvania, știu locurile doar din filme, din cărți, din auzite și, prin muzica pe care o facem, încercăm să dăm o imagine pozitivă, în primul rând, și să-i atragem cumva.»

Nu este însă pentru prima oară când ritmurile transilvănene se aud la Londra. Acum doi anii, Nicolas Simion a făcut audiența să încingă hore. Acum, efectul probabil că ar fi fost același dacă atmosfera Festivalului de Jazz nu ar fi indus o stare ceva mai sobră, și asta chiar dacă formația este schimbată în întregime.

Aveți o trupă multinațională. Cum reușiți să-i convingeți să intre în spiritul acesta transilvănean pe colegii dumneavoastră de formație?

«Bine. Uneori funcționează, alteori mai puțin. Secretul e că muzica îi unește. Nu-ți trebuie foarte mult timp ca să îi convingi pe oameni din punct de vedere muzical și să simtă să vină cu ceva propriu, cu ceva personal.»

Când compuneți aceste ritmuri transilvănene, aveți ceva în minte; vă gândiți la o întâmplare anume, la o regiune anume, la o persoană anume?

«Da și nu. Sunt piese pe care le-am aranjat și păstrez melodia originală. Sunt piese în care iau numai ritmuri și compun o piesă în stil folcloric, sau sunt piese abstracte, care automat au așa un mic touch al muzicii populare. Crescând cu muzica populară de mic, cumva e în mine, în sânge. Ea trăiește în mine, eu nu pot să scriu altfel. Oricât aș vrea să scriu eu de abstract și să fac un jazz tradițional, până la urmă se simte muzica românească.»