ACUM:
10.00
Grădina de... sunete
Lucrări integrale cunoscute din stilurile baroc-modern
Urmează: 11.55 Promo Informații despre evenimentele partenerilor noștri.
Apoi: 11.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Daniel Barenboim la 70 ani - corespondență de la Scala din Milano

Bookmark and Share
Publicat: joi, 15 Noiembrie 2012 , ora 15.10
Concerte pentru pian și orchestră, o primă audiție comandată compozitorului american, Elliot Carter, o serie de programe dirijate cu Filarmonica de la Scala, cu Staatskapelle din Berlin și Filarmonica din Viena - Daniel Barenboim își sărbătorește ziua de naștere. Un artist total, fără îndoială, un talent muzical ieșit din comun.

La cea de-a 70-a aniversare este un pianist redutabil, fermecător și fascinant și în același timp, un dirijor plin de har, forță și imaginație, iar peste toate, o gândire liberă, umanistă, un spirit care nu a rămas indiferent la problemele și prefacerile contemporaneității. Preîntâmpinând, așadar această sărbătoare din 15 noiembrie 2012, Daniel Barenboim, înconjurat de mai vechi sau mai tineri prieteni, a interpretat o serie de concerte pentru pian și orchestră, pe scena Scalei din Milano, instituție al cărei director muzical este din anul 2011.

La sfârșitul lunii octombrie, Brahms și Bartok, sub bagheta lui Gustavo Dudamel și, de asemenea, Dialoguri 2 pentru pian și formație de cameră, o piesă pe care compozitorul american centenar, Elliot Carter, i-a dedicat-o cu acest prilej. Apoi a fost Concertul nr. 1 de Chopin, cu Claudio Abbado și, în fine, Beethoven nr. 3 și Ceaikovski, sub bagheta lui Daniel Harding.

L-am urmărit în acest ultim program, în care a făcut demonstrația unui spirit artistic mereu tânăr și deschis, maleabil între stiluri diverse, aduse toate parcă la un nivel de sublimare. Un Barenboim, pianist romantic, a fost nu numai pentru că a ales Ceaikovski, dar și în interpretarea concertului de Beethoven. Acesta a fost într-un tempo foarte așezat și fără emfază, cu accente și răbufniri sentimentale spontane, ca rezonanțe ale unei purități interioare, cu rafinamente fără ostentație, cu grație și naturalețe și cu vibrație a sunetului, ca într-o muzică vocală. Aceeași proaspătă viziune și în concertul de Ceaikovski am remarcat, cu suplețe juvenilă și momente de pasiune ardentă, cu răscolitoare clipe de cantilenă, pline de poezie și afect, asemenea sufletului tânăr al creatorului însuși. Nu au lipsit strălucirea și optimismul din această bogată panoplie de trăiri și sentimente, prin care ne-a purtat muzica și de fapt, unul dintre cei mai distinși slujitori ai ei. Și o altă răsplată pentru entuziasmul publicului milanez, oferită de Daniel Barenboim, în bis, trei pagini de Frederic Chopin, Nocturnă, Valsul minutului și Poloneza revoluționară, un alt tărâm de expresii și impresii artistice intense, la fel de captivant.


Ruxandra Arzoiu