ACUM:
13.05
Polifonii
Baroc, clasic, romantic, coral, creație și interpretare românească - înlănțuite inedit într-o nouă emisiune.
Urmează: 15.25 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.29 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

'Otello' de Verdi Live in HD de la Metropolitan Opera House din New York

Publicat: luni, 29 Octombrie 2012 , ora 12.06

Pentru mine, meritele succesului fulminant de care s-a bucurat spectacolul Otello de Giuseppe Verdi în transmisie directă Live in HD de la Metropolitan Opera House din New York, sâmbătă 28 octombrie 2012, se împart în mod egal între dirijorul american de origine rusă Semyon Bychkov, soprana americană Renée Fleming (Desdemona) și bas-baritonul german Falk Struckmann (Iago). Desigur, am apreciat și montarea monumentală, costumele somptuoase (Peter J. Hall) și regia discretă (producător Elijah Moshinsky) în care muzica lui Verdi a fost lăsată să se desfășoare liber și nestânjenit în toată splendoarea ei; dar o orchestră ca cea condusă de Semyon Bychkov, o Desdemonă sensibilă și rafinată, superbă atât în cânt, cât și în jocul actoricesc ca cea reușită de minunata Renée Fleming și un Iago - geniu al răului cu o forță distrugătoare compleșitoare ca cel al lui Falk Struckmann mie, cel puțin, nu mi-a mai fost dat să aud și să văd până acum.


Dirijorul Semyon Bychkov

…nu m-a lăsat nicio clipă să uit că, în fiecare moment al acțiunii, instrumentele au și ele ceva de spus. Sub bagheta sa am auzit parcă o altă orchestră decât cea cu care m-am obișnuit. Știam că instrumentiștii de la MET sunt foarte buni, dar acum parcă i-am redescoperit în performanțe uluitoare. De la fluidul gros și asurzitor al furtunii de la începutul operei și până la scenele de dragoste discrete, dar cu încărcătură afectivă explozivă sau cele de suferință de o intensitate maximă, orchestra în ansamblul ei sau soliștii - mai ales suflătorii - au fost mereu acolo, în centrul acțiunii, în centrul dramei la a cărei susținere și desfășurare au participat substanțial. M-am convins încă o dată - dacă mai era nevoie! - că o orchestră, oricât de bună ar fi ea, își depășește constant standardele artistice atunci când la pupitru se află un dirijor de calibrul lui Semyon Bychkov cu un "ceva" în plus - să spun charismă și să adaug, talent, știință, implicare, viziune…?! După spectacol, voci de cunoscători clamau că numai sub bagheta lui James Levine orchestra de la MET a mai sunat atât de bine.


Soprana Renée Fleming

…pare a fi în acest moment diva en titre a MET-ului, inegalabilă în partiturile lui Richard Strauss și cu totul deosebită în orice alt rol ar aborda și asta într-un repertoriu uriaș de la clasic la modern. Debutul său la MET a avut loc în 1994 chiar cu rolul Desdemona din capodopera verdiană. Sunt sigură că după cei 17 ani care au trecut, versiunea sa interpretativă și atitudinea față de partitură și personaj nu mai sunt aceleași, dar Desdemona cântată și jucată de Renée Fleming în această toamnă a anului 2012 are incontestabil statut de model. Vocea este mânuită cu o inteligență rară, capcanele vârstei depășite suveran cu știință și siguranță. Soprana dă sens și culoare fiecărui cuvânt, rolul se construiește din detalii și ajunge în final la un colos de nuanțe, culori și expresii - partitura este extrem de generoasă în acest sens. De o frumusețe nobilă, Renée Fleming își trăiește intens și convingător personajul care se transformă veridic sub ochii noștri, parcurgând drumul de la suprema fericire la cea mai adâncă deznădejde. Analiza atentă a felului în care Renée Fleming a realizat vocal și actoricesc acest rol poate și trebuie să fie temă de studiu pentru toate sopranele care, în viitor, vor dori să dea viață pe scenă Desdemonei lui Verdi.


Baritonul Falk Struckmann

Nu ezit să afirm aceeași convingere și referitor la evoluția cântărețului german Falk Struckmann în complexul personaj al lui Iago. Cunoscut și apreciat ca una dintre cele mai bune voci ale momentului, mai ales în repertoriul wagnerian, Falk Struckmann a demonstrat că se simte bine într-un repertoriu mult mai complex. La MET a debutat în Wozzeck de Alban Berg sub bagheta lui James Levine. Iar în spectacolul pe care îl comentăm, rolul Iago i s-a potrivit ca o… mănușă. Camerele de luat vederi ne-au dat șansa să îl urmărim îndeaproape de la primele acorduri ale operei, când prezența sa era încă pierdută în mulțime și am putut remarca cum cântărețul și-a intrat în rol și a rămas în el, de la primul la ultimul sunet al partiturii. Mobil scenic, elegant, cu o mimică expresivă în continuă mișcare, Falk Struckmann mușcă din rol atunci când acesta o cere - unul dintre momentele de vârf ale spectacolului a fost marea sa arie din actul secund! - sau mângâie cu vocea, gestul și privirea atunci când vrea să înșele. Nimic fals în acest Iago atât de fals în esența lui! L-am crezut și l-am admirat supuși fiind de fascinația copleșitoare a răului. Visez la un Scarpia în interpretarea lui Falk Struckmann!


Tenorul Johan Botha

De ce nu îl alătur pe tenorul Johan Botha acestui trio de excepție? Vocea lui a sunat minunat, timbrul metalic o definește, la fel forța și ușurința într-un acut emis cu consistență și strălucire. Dacă aș fi închis ochii și aș fi ascultat acest Otello într-o versiune presupus concertantă aș fi fost mulțumită pe deplin. Pe scenă însă, prezența statică, implicarea în acțiune cel mai adesea doar printr-o mimică vizibil "făcută" și nu trăită, relaționarea doar de suprafață cu partenerii de joc nu mi-au fost de ajuns.


Publicul

Impresionantă în transmisia directă de la MET la care am asistat sâmbătă, 28 octombrie 2012, a fost reacția publicului. Rar am mai văzut/ perceput o sală atât de entuziastă care izbucnește în urale la sfârșitul unei scene, al unui duet sau al unei arii. O sală nestăpânită în a-și arăta satisfacția și dorința de a mulțumi interpreților. 4000 de perechi de palme au aplaudat frenetic. Sunt sigură că, dacă ar fi fost posibil, încă 250.000 de perechi de palme aparținând celor care au urmărit această transmisie în direct preluată în întreaga lume li s-ar fi alăturat.

Cristina Sârbu