ACUM:
15.30
Concerte de 5 stele
primite prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 17.00 Arpeggio (R) Beethoven & more pentru două ore.
Apoi: 18.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

Jocurile dintre vechi și nou (sau ultimele cinci zile ale Festivalului Beethoven)

Bookmark and Share
Publicat: luni, 8 Octombrie 2012 , ora 14.42

Conceptul

Timp de o lună (din 7 septembrie și până ieri seară, 7 octombrie), micul oraș german Bonn s-a transformat într-una dintre capitalele muzicale ale lumii, sărbătorindu-l grandios pe compozitorul născut în urmă cu 242 de ani aici - Ludwig van Beethoven.

Ultimele zile ale evenimentului au fost concepute la dimensiuni olimpice, pentru că Orchestra londoneză Philharmonia, condusă de Esa Pekka Salonen, a interpretat în cinci zile consecutive integrala simfoniilor beethoveniene. Celor nouă simfonii le-au fost alăturate creații contemporane de pe cele cinci continente; astfel, așa cum cele cinci inele olimpice interconectate simbolizează unitatea continentelor în lumea sportului, seria de concerte semnifică universalitatea limbajului muzical, ce transcende diversele culturi. De aceea întreg ciclul de concerte a stat sub titlul "Beethoven olimpic".


Programul

Seria de concerte susținută la Beethovenhalle s-a deschis miercuri seară cu Simfoniile numerele 1 în Do major și 7 în La major. Lucrarea plasată între cele două simfonii a fost Concertul pentru vioară și orchestră al compozitoarei sud-coreene Unsuk Chin, interpretat de Viviane Hagner, cea care l-a cântat de altfel în premieră mondială în anul 2002. Creația compozitoarei coreene (care din 1988 locuiește la Berlin și i-a fost elevă lui Ligeti) lasă multă libertate solistului (care poate improviza în voie) și îi îngăduie acestuia să-și etaleze toate resursele tehnice. S-a simțit că Viviane Hagner iubește concertul, pe care l-a cântat cu nerv și multă plăcere.

Joi seară am ascultat simfoniile numerele 2 în Re major și 3 în Mi bemol major "Eroica" alături de lucrarea compozitorului australian Brett Dean - "Testament". Trebuie spus că Brett Dean este de asemenea departe de a fi străin de cultura germană, pentru că vreme de 14 ani el a fost violist în Orchestra Filarmonicii din Berlin. Opusul său "Testament" este legat de scrisoarea pe care Beethoven a conceput-o în 1802 în suburbia vieneză Heiligenstadt și care în istoria muzicii a rămas cunoscută drept "Testamentul de la Heiligenstadt". Brett Dean a scris lucrarea pentru ansamblul de viole din care făcea parte la Berlin, iar mai târziu, în 2002, a adaptat-o pentru orchestră de cameră.

Compozitorul londonez Joseph Phibbs a fost cel care a reprezentat Europa în seara de 5 octombrie la festivalul Beethoven. Creația sa, intitulată "Rivers to the Sea", este dedicată orașului New York și prezintă sonor modul în care o noapte se transformă în zi în orașul care nu doarme niciodată. În aceeași seară s-au interpretat Simfoniile a VI-a în Fa major "Pastorala" și a IV-a în Si bemol major.

Revenind la Joseph Phibbs, trebuie spus că virtuozitatea orchestrală din "Rivers to the Sea" îl leagă pe britanic de profesorul său, americanul Steven Stucky - compozitor mult mai bine cunoscut în Statele Unite decât în Europa. Am putut descoperi și alte similitudini între "Radical Light" a lui Steven Stucky - prezentată în 6 octombrie - și opusul lui Phibbs: printre altele ar fi titlurile preluate din poezii ale unor autori americani ("Rivers to the Sea" de Sara Teasdale și "Radical Light" de Archie Randolph Ammons) și atmosfera nocturnă.

Tot sâmbătă, 6 octombrie, Orchestra Philharmonia din Londra a interpretat, sub bagheta lui Esa Pekka Salonen, și alte două simfonii beethoveniene: numerele 8 în Fa major și 5 în do minor.

Ultimul concert a avut loc ieri seară (7 octombrie) și s-a deschis cu "Ghanaia II", un opus pentru percuție scris de compozitorul german Matthias Schmitt - care a reprezentat continentul african (sic!) - și interpretat de percuționistul austriac Martin Grubinger în compania prietenilor săi percuționiști.

Ultima creație de pe afișul Festivalului Beethoven din acest an a fost Simfonia a IX-a, interpretată de Orchestra Philharmonia cu participarea celor patru soliști: soprana Giselle Allen, mezzo-soprana Anne-Marie Owens, tenorul Andrew Kennedy și basul James Rutherford și a Corurilor WDR din Koln și NDR din Hamburg.


Interpretarea

Seară de seară am fost impresionată de acuratețea extraordinară și de sunetul omogen, lipsit de asperități al minunatei Orchestre londoneze Philharmonia, al cărei dirijor principal și consilier artistic este, de mai bine de patru ani, Esa Pekka Salonen. Concertele pe care am avut ocazia să le urmăresc în ultimele zile au fost electrizante, bune "de disc", cum se zice. Șeful de orchestră finlandez are un stil dirijoral anticipativ, e constant cu el însuși și extrem de eficient (deși uneori poate ușor rigid). Sobrietatea și echilibrul aș zice că au fost ideile de bază în construcția simfoniilor beethoveniene. Pentru Salonen aceasta a fost a doua experiență cu ciclul simfonic beethovenian, prima fiind realizată cu orchestra Filarmonicii din Los Angeles.


Muzica lui Beethoven vs. Muzica secolului XXI

Concertele s-au bucurat de mult succes, publicul recunoscând atât calitatea interpretărilor, cât și valoarea creațiilor - a celor beethoveniene și a celor contemporane cu noi.

Comentând pe marginea alegerii sale de a alătura muzică nouă simfoniilor beethoveniene, Esa Pekka Salonen spunea într-un interviu acordat lui Markus Schwering: "Teama mea cea mare este că pe zi ce trece distanța noastră față de Beethoven crește, iar legătura cu el devine din ce în ce mai fragilă. Această legătură s-ar putea rupe într-un anumit moment. Nu vreau să trăiesc așa ceva, și de aceea iau măsuri preventive. Asta înseamnă că trebuie să pun piese noi în această legătură, pentru ca ea să nu se rupă. Dacă operele de artă ale trecutului nu rămân conectate de cele ale prezentului întreaga noastră cultură devine irelevantă."


Mulțumesc organizatorilor Festivalului Beethoven pentru sprijinul oferit și pentru amabilitate.

Irina Cristina Vasilescu