ACUM:
10.00
Grădina de... sunete
Lucrări integrale cunoscute din stilurile baroc-modern
Urmează: 11.55 Promo Informații despre evenimentele partenerilor noștri.
Apoi: 11.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Beethoven - sezonul toamna/iarna 2012

Bookmark and Share
Publicat: luni, 24 Septembrie 2012 , ora 13.40
În industria modei - și nu numai - există de ceva ani așa-numitele birouri de tendințe, companii ce-și câștigă banii analizând obiceiurile cumpărătorilor și făcând apoi predicții în legătură cu ce culori, materiale și forme vor avea succes în perioada următoare. Am citit asta într-o revistă de modă și am crezut că am și uitat; dar în seara de 21 septembrie, când am ascultat concertul oferit la Bonn de orchestra La Chambre Philharmonique sub bagheta lui Emmanuel Krivine, gândul că o astfel de agenție de tendințe ar putea exista și în lumea muzicală m-a străfulgerat.

Dacă așa ceva ar fi real, atunci concluzia celui mai recent raport al agenției ar scrie: "Opusurile simfonice ale lui Beethoven se cântă în această perioadă într-un tempo nebunesc, aproape caricatural!". Iar printre clienți s-ar număra dirijorii Emmanuel Krivine și Alexander Liebreich (poate și alții) - cei care au fost parcă uniți într-un gând vitezoman în interpretarea unor cunoscute opusuri beethoveniene - Liebreich a dirijat pe 17 septembrie Simfonia a VII-a, iar Krivine Uvertura "Prometeu" și Simfonia a VI-a "Pastorala".

Instrumentiștii din orchestra La Chambre Philharmonique, condusă de Krivine, cântă pe minunate instrumente de epocă și ne putem imagina (judecând după scrierile epocilor trecute) că resursele lor tehnice le depășesc pe cele ale orchestranților de pe vremea lui Beethoven. Să însemne asta deci, că și indicațiile de tempo s-au modificat? Oare Allegro ma non troppo se "traduce" astăzi într-o viteză aproape de (ceea ce obișnuia să fie) Presto? Și nu ne demonstrează atâția muzicieni remarcabili că ideea de furtună, de exemplu (partea a IV-a a "Pastoralei") poate fi redată și fără ca un contrabasist să își scape de două ori instrumentul din mână din cauza vitezei incredibile? (poveste adevărată, din același concert din cadrul festivalului Beethoven).

Solistă în concertul de pe 21 septembrie a fost violonista Isabelle Faust, care a interpretat la Beethovenhalle Concertul în Re major din creația compozitorului omagiat în această perioadă la Bonn. Isabelle Faust mi-a lăsat senzația că nu se simte tocmai confortabil în postura de solist concertist; nu mă refer la posibilitățile tehnice sau de înțelegere a textului muzical, ci la atitudinea ei, care ar fi fost mai potrivită într-un context cameral. Violonista a fost îndelung ovaționată și a oferit un bis de o frumusețe incredibilă: Sarabanda din Partita a doua pentru vioară solo de J.S. Bach.

Irina Cristina Vasilescu