ACUM:
0.00
Adagietto
În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Urmează: 0.55 Imnul de stat
Apoi: 1.00 Notturno produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio

Arhivă : Cronici Înapoi

Flamenco, sau pasiune și melancolie în diferite ipostaze

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 4 Februarie 2011 , ora 12.35

În cadrul celei de-a doua ediții a Zilelor Culturale ale Băncii Naționale a României a avut loc joi, 3 februarie 2011, un spectacol în avanpremiera Festivalului "Flamenco Clasic și Noile Genuri", a cărui a doua ediție este programată între 4 februarie și 8 martie, în organizarea Ambasadei Spaniei în România și a Institutului Cervantes din București. Evenimentul a prilejuit, la sediul Băncii Naționale Române, întâlnirea cu doi reprezentanți de prim rang ai muzicii flamenco spaniole: chitaristul Rafael Fernández Andújar și vocalistul Jesús Matias Solano. Am pășit, așadar, pentru mai bine de o oră, într-o lume muzicală exotică și captivantă, deși apropiată culturii românești datorită temperamentului latin.

Seara a început în acorduri de chitară - instrument prin intermediul căruia Rafael Fernández Andújar a tălmăcit muzical un adevărat mozaic al sentimentelor omenești, oscilând permanent între pasiune și melancolie. Ritmuri specifice genului flamenco - precum soleá, buleria sau fandango - au fost evidențiate prin nuanțe, accente și tehnici de ciupire a corzilor: "tirando" - pentru un sunet discret și "apoyando" - pentru sonorități puternice. De la suspin - sugerat prin formule ritmice ostinate și până la răzvrătire - redată prin acumulări bruște ale tensiunii în pasaje melodice descendente, muzica spaniolă aduce față în față Lumina și Umbra, Binele și Răul, amintind de înțelepciunea basmelor românești.

Cel care a oferit însă o impresie completă asupra ipostazelor pe care sentimentul melancoliei le cunoaște în genul flamenco a fost vocalistul Jesús Matias Solano; căci, spre deosebire de caracterul introvertit al doinei românești, flamenco-ul spaniol strigă suferința, stare sufletească în fața căreia omul se împotrivește ca un Oedip care îndrăznește să ceară socoteală Destinului.

Alexandra Cebuc