ACUM:
19.00
Stagiunea muzicală Radio
În direct din Studioul "Mihail Jora", Orchestra de Cameră Radio.
Urmează: 21.00 Scena europeană Înregistrări sau concerte în direct.
Apoi: 23.30 Sunete contemporane Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.

Arhivă : Cronici Înapoi

Bărbierul din Sevilla de Rossini la Théâtre du Châtelet din Paris

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 28 Ianuarie 2011 , ora 11.48
Îi suntem datori Teatrului Châtelet pentru că a adus Broadway la Paris. Și pentru diversitatea pe care o oferă vieții muzicale pariziene cu My Fair Lady sau Le Chanteur de Mexico.

De curând a adus o versiune foarte faimoasă a operei lui Rossini, Bărbierul din Sevilla, de la Teatro Real din Madrid cu tenorul român Bogdan Mihai. O versiune care corespunde foarte bine gusturilor pariziene din multe puncte de vedere și care a fost chiar bisată miercuri, 26 ianuarie 2011. Într-adevăr, decorul este foarte elegant. Alb ca de cretă, baroc ca design, este un amestec de lux și sobrietate. Iar costumele, în alb și negru, sunt la fel de stilate. Totul rămâne în alb și negru până la scena finală atunci când dragostea obține câștig de cauză și se exprimă în roz, roșu și alte nuanțe țipătoare.

Muzica este dirijată de Jean-Christophe Spinosi, foarte apreciat pentru energia pe care o dă repertoriului baroc. Și asta a fost chiar interesant în Rossini. Din păcate, regia a plăcut și ea, atunci când nu prea ar fi avut de ce. Nu are nici un farmec și are multe absurdități și platitudini. Cântăreții au plăcut și ei, dar au avut înclinații minime pentru rol. Figaro (Bruno Taddia) este un clovn fără voce, fără susținere, Rosina (Anna Stéphany) este o mezzosoprană catifelată al cărei joc de scenă prea infantil nu corespunde cu timbrul ei. Iar tenorul Bogdan Mihai a interpretat un Conte Almaviva neplăcut de prețios și în final foarte puțin credibil, dar cu o tehnică vocală sigură și strălucitoare. Muzicalitatea lui prelucrată și manieristă este ca o reminiscență a unei prețiozități ridicole, dragă lui Molière care a avut succes în țara ei.

Totul a fost la maximul posibilităților, dar toți, și mai ales regizorul, au fost păcăliți de aparențele comediei - anume de superficialitate. Bărbierul nu este o comedie muzicală fără pretenții și, chiar dacă la Châtelet publicul nu este pretențios, este păcat de Rossini!


Alexandra Diaconu