ACUM:
21.00
Scena europeană
Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.30 Sunete contemporane Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.
Apoi: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

Arhivă : Cronici Înapoi

Două opere de Richard Strauss la Opera de Stat din Viena

Bookmark and Share
Publicat: luni, 19 Decembrie 2011 , ora 15.28

În luna decembrie au putut fi vizionate la Opera de Stat din Viena două creații de Richard Strauss: Daphne - o lucrare târzie, interpretată sporadic în deceniile ce au urmat primei audiții din 1938, și mai cunoscuta operă Cavalerul rozelor (1911). Două nume românești apar pe afiș, în roluri secundare: Valentina Naforniță este una dintre subrete în Daphne, iar Liviu Burz - Un valet în Cavalerul rozelor.


Soprana Valentina Naforniță...

... debutează la Opera de Stat din Viena în stagiunea 2011-2012 și cu alte roluri, printre care Papagena în Flautul fermecat de Mozart, Un păstor în Tannhäuser, Gianetta în Elixirul dragostei. Născută în Republica Moldova, Valentina a studiat la Chișinău și la București, unde publicul o cunoaște în calitate de solistă a Operei Naționale și a Filarmonicii "George Enescu". Laureată a mai multor concursuri internaționale, printre care BBC Cardiff Singer of the World (2011), tânăra soprană este în prezent membră a ansamblului Operei de Stat din Viena și bursiera firmei Novomatic. În Daphne a apărut alături de rusoaica Julia Novikova într-un duet pe drept cuvânt cuceritor - și dificil de interpretat, ca tot ce a scris Richard Strauss în această operă. Interpretele sunt bine "asortate" nu doar vocal, ci și optic (am remarcat cât de frumos se armonizează cele două soprane cu voci luminoase și siluete suple, agere).


Basul Liviu Burz...

... - originar din județul Alba și absolvent al Academiei de muzică din Cluj Napoca - este membru în corul Operei de Stat din Viena, a deținut însă și roluri solistice în producții naționale și internaționale. "Cavalerul rozelor" a fost montat de Otto Schenk, un venerabil regizor și actor din "vechea gardă" a scenei vieneze, care a revizuit spectacolul în decembrie anul trecut. În noua versiune i-am putut urmări în 15 decembrie pe Anja Harteros (Mareșala), Michaela Selinger (Octavian) și Chen Reiss (Sophie). Ca și în Daphne, în rolurile principale masculine au fost distribuiți cântăreți cu experiență îndeosebi în repertoriul german - Kurt Rydl a fost Baronul Ochs, Michael Schade - Leukippos, iar Johan Botha - Apollo.


Francezul Nicolas Joel...

... - în prezent directorul Operei Naționale din Paris - a semnat regia spectacolului Daphne. A dorit să păstreze ambianța unei opere de cameră intimiste, lucrând în echipă cu scenograful german Pet Halmen. Povestea mitologică a sensibilei Daphne, iubită de Apollo, zeul luminii, este transpusă într-un decor fin de siècle, inspirat de arhitectura neoclasică a vilei Stuck din München, orașul în care s-a născut Richard Strauss. Dar dacă în Cavalerul rozelor, stilul rococo glisează în actualitate distorsionat, caricaturizat, în Daphne legenda vechilor greci se identifică cu soarta multor femei contemporane lui Richard Strauss, care fug de iubire, găsind refugiu în adorarea naturii. Cu o regie iscusită și soluții scenice nu doar ingenioase, ci și estetice, spectacolul fascinează, cu toate că din punct de vedere muzical nu este, pare-mi-se, cea mai reușită operă a compozitorului. Așteptând momentul în care Daphne se preschimbă, cum spune legenda, într-o tufă de dafin, Meagan Miller, convingătoare în principalul rol feminin, se cuibărește în trunchiul unui copac aurit și încheie în tonuri luminoase o piesă care demonstrează că dialogul clasic-modern nu încetează să inspire noi aventuri intelectuale pe scenă și în jurul ei.

Haiganuș Preda-Schimek