ACUM:
17.00
Perpetuum mobile
Actualitate, muzică bună, educație și ... un tonus optimist la final de zi.
Urmează: 18.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 18.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Un balet cuminte

Bookmark and Share
Publicat: marți, 22 Noiembrie 2011 , ora 10.52

Printre cele peste 90 de manifestări programate în Festivalul "Viața e frumoasă", s-au regăsit și conferințele sau mesele rotunde pe teme diverse, una dintre acestea referindu-se la relația "de la teatru la musical, contribuții românești la istoria și devenirea genului", moderată de Maria Zărnescu, profesor la UNATC, dar ani la rând redactor Radio, dialogând cu personalități precum regizorii Sanda Manu sau Răzvan Dincă, experimentatul libretist și realizator Octavian Sava, actori și creatori în domeniul musicalului. Într-o manieră lejeră, extrem de agreabilă, s-a vorbit despre legătura între cele două genuri, despre dificultățile și costurile unei super-producții, despre multiplele calități pe care trebuie să le întrunească un interpret de musical. Publicul a fost alcătuit din studenți "aduși" de profesori, dar din păcate… doar atât.


Romeo și Julieta regândit

Apoi, la Teatrul de Operetă s-a derulat spectacolul susținut de Compania de balet din Bratislava, propunând Romeo și Julieta pe muzică de Prokofiev, în viziunea coregrafică a lui Mario Radacovsky, dramaturgia semnată de Miroslava Kovarova, decorurile imaginate de Marek Holly și costumele schițate de Dorota Cigankova și Diana Strauszova. Este, de fapt, o regândire a celebrului subiect desprins din piesa shakespeareană, pentru că această Julieta (Veronika Holla) se află permanent în scenă și în prim-plan. Romeo (Peter Dedinsky) rămâne destul de șters, tratat doar ca un "însoțitor" al fetei, un partener al lui Mercutio (probabil Arthur Abram) sau un rival cu care se înfruntă Thybalt (să fi fost Daniel Corbeil?…), aceștia mult mai pregnant reliefați ca tipologie și implicare scenică, în timp ce personaje precum Lorenzo sau Doica dispar pur și simplu.

Devine cumva impropriu să mă refer la decor, pentru că se apelează la o cortină neagră de fundal, care se închide sau se deschide parțial, lăsând să fie luminat un spațiu în roșu sau orange, singurele elemente de recuzită fiind o banchetă și un pat care, în final, devine catafalc. Costumele sunt destul de moderne, băieții purtând tricouri, costume de stradă sau fracuri, iar fetele rochii multicolore cu o croială lejeră, cuplul de îndrăgostiți având, firesc, veșminte albe, iar Thybalt - negre.


Ansamblu cu posibilități de ordin tehnic limitate

Pe lângă simplificarea poveștii și încercarea de a crea tipologii, despre concepția coregrafică se poate spune că s-a raportat la posibilitățile de ordin tehnic ale ansamblului, renunțând la poante și mișcări complicate, deci la performanță, utilizând doar câteva "scheme" și combinații ce revin în special în dansurile de grup, totul desfășurându-se cu intenția de a readuce pe scenă eroi îndrăgiți, evoluând cu sinceritate și expresivitate pe o partitură excelent cântată… pe CD, într-o seară agreabilă pentru spectatorii neavizați și dezamăgitoare pentru cei care știu ce înseamnă balet și care, probabil, așteptau să urmărească, într-adevăr, o trupă de marcă, într-o coregrafie cel puțin interesantă. De ce oare numele soliștilor au fost doar enumerate în program, fără a se menționa și personajul pe care îl întrupau, nu am înțeles…

Ediția trecută a propus o gală de balet destul de eterogenă, dar cu câteva "vârfuri"; acum a sosit un spectacol cu Romeo și Julieta în maniera apreciată la Bratislava…

Anca Florea