ACUM:
0.00
Adagietto
În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Urmează: 0.55 Imnul de stat
Apoi: 1.00 Notturno produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio

Arhivă : Cronici Înapoi

Tango Dolor

Bookmark and Share
Publicat: marți, 8 Noiembrie 2011 , ora 11.49

Tangoul este lacrima neplânsă care se întrupează dintr-o tristețe care nu își poate afla forma în cuvinte, ci doar în ritmul muzicii și în mișcare. În acea mișcare încordată cu care partenerul își delimitează partenera de întregul univers pentru a purcede împreună într-un dans al unei singure ființe, orbitând obsesiv pe coordonatele unui Univers propriu. Un Univers care începe în privirile lor. Nu există îmbrățișare mai ermetică decât aceea a tangoului, nu există coordonare mai armonioasă ca între aceste două energii combinate prin cine știe ce ingenioasă chimie pe care niciun tratat nu o poate cuprinde.


Anivertango - un omagiu adus lui Astor Piazzolla

Când asculți muzica lui Piazzolla într-o seară de vineri, la Sala ArCub, locul de lângă tine este umplut automat de acel individ al cărui suflet se preface instantaneu în așa fel încât să se suprapună perfect peste al tău. La fel și sufletul individului din stânga, la fel și sufletul individului din față, la fel și sufletul individului din spate. Ești subit, un atom în acest ritm în care se prăvale întreaga sală în timp ce scena dă drumul efluviului sonor care leagă această structură moleculară. Te întrebi de unde această tristețe de necuprins, despre care însuși Piazzolla a vorbit. De ce? Poate din cauza destrămării iminente a încă unui vis? Din cauza topirii în neant a acelor bătăi care au unit suflete pe o durată ce, pentru câtva timp, părea eternă? Pentru că acea îmbrățișare ermetică, delimitatoare în care te simți automat strâns când asculți tango se va desface la un moment dat și te va lăsa să realuneci în banalitate? Pentru că descoperi că pasiunea tangolui e doar un vis la sfârșitul căruia nu rămâi decât cu expresia unei priviri înfiptă iremediabil în privirea ta, încât oriunde ai întoarce capul nu vezi decât fixația ei halucinantă.


Dureros de frumos

Mi-a fost imposibil să nu mă las pradă acestor senzații vineri, 4 noiembrie 2011, la ArCub, când i-am ascultat pe membrii Cvintetului Nuevo Tango, într-un recital organizat de Institutul "Cervantes" din București, în colaborare cu Ambasada Spaniei la București. Omul este genetic incapabil să reziste unei astfel de muzici, cu atât mai mult cu cât ea este interpretată la un nivel profesionist, așa cum s-a întâmplat vineri seară. Proiecția unor fragmente de interviu cu Astor Piazzolla a punctat acest discurs sonor - fragmente plasate foarte inteligent, anume parcă pentru a ne lăsa să ne tragem sufletul după acel vârtej sonor. Anivertango s-a vrut un omagiu adus lui Astor Piazzolla, la 90 de ani de la nașterea acestui artist. A fost un concert dureros de frumos, pe care l-aș asculta la nesfârșit dacă organizatorii ar mai propune astfel de evenimente. În orice caz, oferta culturală a celor de la Institutul Cervantes și Ambasadei Spaniole la București se anunță foarte interesantă. Vă vom ține la curent.

Petra Gherasim