ACUM:
1.00
Notturno
Produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio.
Urmează: 7.00 Allegro... de weekend Un matinal clasic, într-un tempo vivace.
Apoi: 9.50 Promo

Arhivă : Cronici Înapoi

Don Giovanni - o nouă transmisiune directă cinematografică

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 2 Noiembrie 2011 , ora 11.08

A doua transmisie directă cinematografică în High Definition din actuala stagiune a Operei Metropolitan din New York a programat sâmbătă, 29 octombrie 2011, Don Giovanni de Mozart. O nouă producție datorată regizorului Michael Grandage, în scenografia semi-clasică, s-o numesc, a lui Christopher Oram, care a imaginat decoruri schematice atemporale, dar frumoase costume de epocă.


Simbioza ideală regizor-dirijor

Așa cum se întâmplă în marele teatru american și nu numai, mâna regiei a fost de maximă eficiență în înfățișarea unui joc de scenă dinamic și abundent, neobosit, la care interpreții au subscris în chip captivant. Nu uit nici excelentele momente coregrafice semnate de Ben Wright. Cred că între regizor și super-energeticul Fabio Luisi, proaspătul dirijor principal al Operei Metropolitan, a existat de la început o cooperare perfectă, rezultantă într-o simbioză ideală. Bagheta a fost alertă, a servit ideea de spectacol scenic, așa cum publicul american adoră. A fost poate și rațiunea pentru care momentele introspective și subtile s-au văzut puse în penumbra vârtejului de flux melodic, docil susținut de minunatele ansambluri ale teatrului.


Interpretare fără reproș

Distribuția a fost echilibrată, cu voci proaspete și bine implicate stilistic. În rolul titular, baritonul Mariusz Kwiecien a cântat cu glas catifelat, cu dese nuanțări (mai ales strofele secunde din duettino "Là ci darem la mano" și din serenadă) și cu impresionant dramatism în final. Celebra arie a șampaniei a fost derulată într-un tempo amețitor, cu expresie mai mult furibundă decât elegantă. Soprana Marina Rebeka a fost Donna Anna cu voce incisivă și bună apetență pentru pasajele de agilitate ale rolului. Ca Donna Elvira, Barbara Frittoli a cântat cu impecabilă frazare, revenirea sopranei la personajul mozartian după incursiuni veriste (Tosca, spre pildă) făcându-se cu prețul unui vibrato ușor palpabil. Excelent și fără reproș a fost basul Luca Pisaroni în haina lui Leporello.

Dulcica Mojca Erdmann și rugosul Joshua Bloom au întrupat cuplul Zerlina-Masetto, conferind celor două personaje glasuri bune, desene melodice frumoase - soprana - și mobilitate vocală, basul. Coborât din înălțimea rolurilor tenorale romantice de factură spinto, vedeta Ramón Vargas și-a dovedit profesionalismul prin înfruntarea curajoasă a rafinamentelor mozartiene. În fine, am remarcat glasul profund al basului ©tefan Kocán, interpretul Comandorului, apreciind că replicile sale din ultimele scene ale operei nu au fost amplificate electronic, cum deseori se obișnuiește.

Așa a fost sâmbătă, așteptăm cu interes și transmisia directă pe postul România Muzical la Seara de operă din 10 martie 2012, când alte voci vor da viață personajelor mozartiene.

Costin Popa