Există prea puţine cuvinte care să exprime emoţia de a fi putut trece printr-un moment istoric, pecetluit de existenţa unor simboluri pe care nimeni, nimic şi niciodată nu le va putea distruge. M-am aflat aseară în Sala Operei Naţionale Bucureşti, şi am asistat la spectacolul de Gală oferit Majestăţii Sale, Regele Mihai I al României.

A fost un moment festiv celebrat prin muzică, limbajul care face ca nobilii şi simplii admiratori de frumos să devină una. Emoţia intensă a străbătut întreg evenimentul, fiind evidentă mai cu seamă în câteva momente ca acelea în care minute în şir Regele Mihai I a fost aplaudat, în picioare, atât la început, cât şi la sfârşit. Un alt moment emoţionant a fost acela când toată lumea a ascultat Imnul Regal. Totul a culminat cu un «Mulţi Ani Trăiască!» pe care publicul a început să-l intoneze ca la un semn nevăzut.

Încă de la momentul deschiderii galei, toate privirile au fost îndreptate spre loja centrală, unde Majestatea Sa, Regele Mihai s-a aflat alături de soţia sa, Regina Ana, Alteţa Sa regală, Principesa Margareta (într-o superbă rochie verde) şi Principele Radu Duda.

Program inteligent alcătuit

Prezenţa celor trei solişti - soprana Nelly Miricioiu, tenorii Vlad Miriţă şi Teodor Ilincăi, alături de Orchestra Operei Naţionale Bucureşti dirijată de Tiberiu Soare şi de Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naţionale dirijată de Locotenentul Aurel Gheorghiţă a fost la înălţimea evenimentului. Aş spune că programul a fost foarte inteligent alcătuit, incluzând piese situate la mijlocul drumului dintre şlagărul clasic şi muzica pentru connaisseuri, care au bucurat publicul, dar care nu au abătut atenţia de la evenimentul celebrat şi nici de la prezenţa în sală a Majestăţii Sale. Am ascultat arii şi duete din opere ca Boema sau Tosca de Puccini.

Interpreţi la înălţimea evenimentului

Nelly Miricioiu a fost îndelung aplaudată pentru interpretările foarte convingătoare ale ariilor din program. Foarte flexibilă, a putut să-şi schimbe rapid starea de spirit pentru a se plia pe diversele personalităţi ale unor eroine ca Mimi, Lucrezia din opera Cei doi Foscari de Giuseppe Verdi, Hanna Glavari din Văduva veselă de Franz Lehar, Wally din opera La Wally de Alfredo Catalani, pentru ca la final să cânte Granada de Agustin Lara. Profundă interpretarea pe care tenorul Teodor Ilincăi a dat-o ariei lui Calaf - Nessun dorma. Teodor Ilincăi, cu un timbru plin de culoare, cu o voce densă şi închegată, s-a impus în faţa orchestrei fără efort, cu o uşurinţă plină de naturaleţe. Vlad Miriţă a adus Soarele napoletan în sala Operei Naţionale Bucureşti, odată cu canzonetta O sole mio de Eduardo di Capua.

Dirijorul Tiberiu Soare a fost la înălţimea evenimentului, ca întotdeauna: cu gesturi elegante şi bine precizate a transmis orchestrei întregul sentiment al grandorii muzicii, dar şi al momentului istoric. Membrii Muzicii Reprezentative a Ministerului Apărării Naţionale şi-au făcut o apariţie spectaculoasă încă de la început, când au interpretat, parte pe scenă, parte distribuiţi pe intervalele din sală Luarea Plevnei de Anton Kratochwil. Dirijată de Locotenentul Aurel Gheorghiţă, Muzica Reprezentativă a făcut revenirea la starea de vervă şi strălucire, după arii dramatice semnate de compozitorii menţionaţi.

Opinii

Concertul de gală a putut fi urmărit şi în aer liber, pe două ecrane amplasate pe faţada clădirii operei. Iată câteva opinii:

«O sărbătoare frumoasă, emoţionantă, două evenimente - unul la Ateneu, altul aici, la Operă -şi mă bucur că suntem martorii unui eveniment istoric.»

Nicolae Licareţ, Director artistic al Filarmonicii "George Enescu"

Aţi urmărit evenimentul de aici, de afară?

«Parţial aici, mai mult acasă. Am avut norocul şi privilegiul să vedem finalul cu mare bucurie. Le spuneam celor mici că bunicul meu chiar a participat la o paradă militară în anii '40 - avea 20 de ani şi Regele la fel. Bunicul nu mai trăieşte, Regele - din fericire - da, şi am avut onoarea să vedem această manifestare.»