ACUM:
12.30
Staruri fără frontiere
Portrete ale marilor artiști ai timpurilor noastre
Urmează: 13.00 Concertele Radio România Muzical Înregistrări recente din fonoteca noastră.
Apoi: 14.00 Concertele lumii Primite prin intermediul Uniunii Europene de Radio.

Arhivă : Cronici Înapoi

'Micuța Dorothy' a ajuns din nou la Craiova

Bookmark and Share
Publicat: luni, 17 Octombrie 2011 , ora 12.41

În structura repertorială a Teatrului Liric din Craiova, pe lângă opere, operete sau musical-uri, lucrările destinate copiilor reprezintă un segment deosebit de important, astfel încât, de la an la an, pe afiș sunt incluse noi și noi producții extrem de apreciate de cei mici, dar deopotrivă de părinți și bunici, pentru că și partiturile alese și, mai ales, interpretarea conferită se ridică, de fiecare dată, la nivelul așteptărilor unui public pretențios și dificil de captat.

La început de octombrie 2011, o sală arhiplină a urmărit, cu respirația tăiată, peripețiile din Micuța Dorothy, musical compus cu ani în urmă de Marius Țeicu pe un libret de Silvia Kerim, readus acum pe scenă în regia imaginată de Carmen Roibu, păstrând însă din montarea anterioară scenografia (creată, cândva, de Sorin Novac și reîmprospătată de Răzvan Drăgănescu) și coregrafia concepută de Francisc Valkay.


O adevărată echipă - un demers artistic echilibrat

Experiența acumulată în cele câteva lucrări puse în scenă anterior și-a spus din plin cuvântul în această nouă realizare a regizoarei care, fiind și interpretă, știe ce și cum trebuie făcut pentru ca personajele să devină credibile, pentru ca acțiunea să "curgă" și să asigure impactul imediat cu publicul. Tocmai de aceea, alcătuindu-și distribuția, a ales artiști cu talent scenic, entuziaști și dăruiți, implicându-se cu plăcere și cu reală bucurie în "joaca" foarte serioasă și solicitantă, intrând "în pielea" eroilor care astfel relaționează și se completează cu un firesc și o vervă cuceritoare.

Astfel, toate rolurile sunt la fel de importante și pregnant conturate, au viață și "ritm", poezie și relief, atingând adesea performanța. Eva Ștefănescu este o simpatică și sprințară Dorothy (totodată asistent coregrafie), Anca Țecu devine un Cățel Țic-Țic mobil și plin de veselie debordantă, Laurențiu Nicu, în Omul de tinichea, reconfirmă suplețea și expresivitatea cu totul specială pe care le-am aplaudat și în alte roluri. Nicolae Popa, în Omul de paie, are date foarte asemănătoare care îi permit să realizeze, la rândul său, o adevărată creație, ceea ce, pe alte coordonate, se poate spune și despre Edith Mag, o Vrăjitoare cu temperament vulcanic și umor irezistibil, dar și despre Andreea Gheorghe în exuberantul Șiretlic, Alexandru Petre care întrupează un Leu sensibil și bonom sau despre Gabriel Marciu în Maimuțoiul-șef. În același timp, Carmen Roibu este o Zână bună caldă și luminoasă, iar Daniel Cornescu un sfătos Prezentatorul-Vrăjitorul din Oz și Dragoș Teodorescu în episodicele roluri Paznicul și Unchiul Henry. Rolurile de compoziție și cele "de linie" se completează, alcătuind o "echipă" omogenă care dansează, spune proza cu dezinvoltură și naturalețe, susține un play-back (pe muzica înregistrată) care se integrează cursiv într-un demers artistic echilibrat sub toate aspectele.


Ca în orice poveste care… se respectă

Mișcarea alertă, logică și fără urmă de "îngroșare" se derulează într-un cadru marcat de câteva elemente ce definesc ambianța fiecărui tablou - căsuța, câmpul înflorit, castelul -, iar costumele foarte sugestive caracterizează personajele în datele lor definitorii "de poveste", dar într-o manieră cumva pusă pe glume, deci agreabilă și plină de farmec. Fiecare element capătă o semnificație bine determinată, iar dansul se încadrează de la sine acolo unde trebuie, eroii evoluând alături de flori, albine, gâze bune și rele, maimuțe "fioroase" așa cum se petrece în orice poveste ce… se respectă.


S-a cântat bine, s-a jucat încântător

Chiar dacă muzica aduce doar câteva melodii care se cam repetă, iar textul vorbit este amplu, spectacolul având o durată de peste două ore, copiii - între 3 și 12 ani - au fost captivați din prima clipă (dovadă fiind liniștea perfectă din sală), iar la final au aplaudat îndelung și entuziast. Faptul că asemenea reprezentații impecabil realizate își ating scopul, s-a reflectat și în tentația celor mici de urca pe scenă în pauză, încercând să imite mișcările artiștilor, semn că le-a plăcut și că ar vrea și ei să devină, poate, interpreți adevărați pe o scenă adevărată sau măcar să revadă spectacolul, așteptând totodată cu nerăbdare ca Teatrul să le ofere alte și alte producții la fel de tentante. Este ceea ce trebuie să facă orice instituție care își propune să atragă spectatorii de orice vârstă către genul liric, formând publicul de mâine prin asemenea producții în care se cântă bine, se joacă încântător, copiii convingându-se mai târziu că și operele și operetele vor fi la fel de atractive. Iar părinții și bunicii se lasă și ei în voia basmului, intrând cu plăcere într-o lume pe care, poate, își doresc să o reînvie măcar cu astfel de prilejuri.

Performanța pentru care toți cei implicați merită toate laudele este cu atât mai demnă de admirație, cu cât repetițiile și pregătirile pentru premieră s-au făcut în paralel cu cele pentru o altă nouă montare - opera Boema de Puccini - care, în 20 octombrie, va vedea lumina rampei, efortul fiind deci amplificat, dar răsplătit din plin de succesul repurtat, de multe flori și aplauze binemeritate.

Anca Florea