Un castel, o pădure, natură şi muzică - iată reţeta perfectă descoperită de violoncelistul german Jan Vogler în urmă cu 18 ani, când a fondat Festivalul de muzică de cameră de la Moritzburg.

"Prima specialitate a festivalului este că tot ceea ce cântăm se realizează aici, la Moritzburg. A doua, că toţi muzicienii sunt solişti adevăraţi, care în timpul stagiunii cântă cu mari orchestre sau dau recitaluri, dar care fac şi muzică de cameră la modul cel mai serios" (Jan Vogler - directorul artistic al festivalului)

Moritzburg este o mică localitate aflată la 10 km de Dresda unde în secolul al XVI-lea un rege al Saxoniei şi-a construit un castel de vânătoare. În acest castel, dar şi în biserica evanghelică din Moritzburg, la Frauenkirche din Dresda, la castelul din Proschwitz şi la fabrică de sticlă a companiei Vokswagen din Dresda - an de an, două săptămâni în august sunt marcate de muzică de cameră interpretată de artiştii invitaţi de Jan Vogler.

« Suntem ca o familie. Festivalul are o istorie de 18 ani şi acum ne aflăm în faţa unei familii mixte alcătuite din prieteni ai mei care au mai fost aici şi muzicieni pe care I-am cunoscut recent pe parcursul stagiunii. Îi invit la Moritzburg numai pe aceia care sunt serioşi faţă de muzică; nu oricare mare solist este omul potrivit la Moritzburg, pentru că aici vrem să muncim, să învăţăm unul de la altul, să mergem mai departe. » (Jan Vogler)

Cum se numesc muzicienii invitaţi de Jan Vogler? Iată câteva nume: Frank Peter Zimmermann, Alice Sara Ott, Antoine Tamestit, Nicola Benedetti.

O cronică neconvenţională

Am asistat ultimele concerte din cadrul ediţiei 2011 a Festivalului de la Moritzburg. În 19 august, la castelul din Proschwitz, un recital cu lucrări de Haydn şi Dvorak urmat de un dineu - o modalitate pe care organizatorii au găsit-o pentru a a trage un nou public, dar şi pentru a mulţumi sponsorilor - festivalul fiind organizat în mare parte din fonduri private.

Sâmbătă, 20 august, la biserica evanghelică din Moritzburg, am avut ocazia să o ascult pe excepţionala pianistă Alice Sara Ott, într-o sonată de Beethoven, apoi, a doua zi, alături de alţi muzicieni, într-un cvartet cu pian de Mozart.

Până acum, nu am avut şansa de a o asculta live pe Alice Sara Ott, iar experienţa acestui concert a întrecut superlativele pe care i le-am atribuit înregistrărilor sale. Deşi are doar 23 ani, stăpâneşte pianul suveran, şi mă refer aici nu doar la o tehnică excepţională, ci şi la nenumăratele nuanţe timbrale pe care ştie să le creeze, la muzicalitatea ieşită din comun.

De altfel, pot să vă dezvălui că pe Alice Sara Ott o veţi putea asculta în martie 2012 la Bucureşti, aşa că atunci, cuvintele mele vor prinde mai mult sens pentru dvs.

Tot sâmbătă 20 august, am trăit şi experienţa perfecţiunii ascultând Sextetul de Brahms cu Frank Peter Zimmermann la vioara I, un muzician cu totul excepţional, care, îmi mărturisea într-un interviu, îi datorează mult din înţelegerea muzicii lui Sergiu Celibidache.

Iar duminică, 21 august, a bătut gongul final pentru Festivalul de la Moritzburg, încheiat în acordurile unui foarte energic Octet de Felix Mendelssohn, cu violonistul Philippe Quint la vioara I, un nume deja foarte cunoscut la nivel internaţional.

Dacă aveţi vreodată şansa de a vă afla în estul Germaniei în luna august, nu ocoliţi deci Festivalul de muzică de cameră de la Moritzburg - pe lângă interpretări de excepţie, veţi descoperi o zonă minunată, cu multe păduri şi drumuri pentru biciclişti şi…cai, pentru cei care îndrăgesc călăria. O reţetă pentru o vacanţă de vis, gustată de mulţi germani - aceia care au umplut până la refuz sălile de concert ale festivalului.