ACUM:
15.30
Concerte de 5 stele
primite prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 17.00 Perpetuum mobile Actualitate, muzică bună, educație și ... un tonus optimist la final de zi.
Apoi: 18.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

Festivalul de muzică academică de la Sighișoara – alte evenimente

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 10 August 2011 , ora 13.17

Festivalul a continuat joi, 4 august 2011, pe coordonatele evenimentului, propunând o seară camerală cu lucrări prioritar de secol XX, în interpretări de mare clasă, chiar dacă „distribuția” a suferit câteva modificări de ultim moment; pentru că oboistul elvețian a devenit indisponibil și a fost solicitat, în ultima clipă, Adrian Petrescu de la Filarmonica bucureșteană, preluând „din mers” repertoriul, încadrându-se perfect în ansamblu, asemeni contrabasistului Matyas Vinczi, care l-a înlocuit pe reputatul Botond Kostyak, prezent în sală, dar cu probleme de sănătate.

4 august 2011 - Mozart, Veres, Schulhoff, Britten, Milhaud

Pe de altă parte, întâmplător sau nu, mai toate piesele au avut cumva un caracter programatic, pornind fie de la evocarea unor experiențe de viață, fie de la celebre legende. Astfel, după Cvartetul cu oboi KV 370 de Mozart, care a sunat excelent, omogen și în stil, am ascultat Memento de Sandor Veres, partitură scrisă în amintirea celor căzuți în revoluția din Ungaria (1956), atmosfera apăsătoare, încărcată de tristețe, fiind realizată cu o expresivitate aparte de către violistul Vladimir Lakatos și contrabasistul Matyas Vinczi, pentru ca violonistul Alexandru Gavrilovici să cucerească aplauze entuziaste la finalul Sonatei de Erwin Schulhoff, deosebit de dificilă și tensionată, cu desfășurări de amplă respirație, ecou al teribilelor „experiențe” trăite de autor, victimă a naziștilor. Dar Adrian Petrescu și-a pus în valoare măiestria și profesionalismul (și) în cele Șase metamorfoze pentru oboi de Britten, aducând linia elegantă, cu parfum de melopee și „zboruri” de efect în pagini inspirate din poemele anticului Ovidiu, solistul regăsindu-se apoi cu partenerii de scenă în Les reves de Jacob de Milhaud, transpunând cumva în muzică repere biblice binecunoscute, reflectate în sonuri transparente sau compacte, elegiace sau alerte, aducând apoi apoteoza finală într-o interpretare de mare frumusețe, punând în valoare încă o dată și calitatea performantă a instrumentiștilor și știința lor de a evolua în ansamblu, relaționându-se impecabil și, mai ales, transmițând plăcerea cu care cântă, investirea afectivă cu care „fac muzică” în cel mai bun sens al cuvântului.

5 august 2011 – Cvartetul „Leonor”

Același entuziasm – pe scenă și în public – a fost la cote maxime și a doua zi, vineri, 5 august, când Cvartetul spaniol „Leonor” a încântat într-un opus de Turina, și acesta cu o „poveste” (Rugăciunea toreadorului), începutul difuz, melosul cu specific iberic, acumulările și ritmurile percutante construind un moment mult gustat de melomani, reperele de factură spaniolă aflându-se și în Cvartetul în sol minor de Debussy, realizat de tânăra formație cu pasiune și maturitate, demonstrând că are o cotă internațională binemeritată și în Cvintetul cu pian de Franck interpretat alături de excelentul Imre Rohmann (cu care de altfel membrii ansamblului s-au și perfecționat la Salzburg); și aici poezia s-a împletit cu secvențele dramatice, colaborarea ideală și coloristica bogată, subtilă, forța expresivă și capacitatea de a capta auditorul asigurând o reușită îndelung ovaționată. Demn de remarcat este și faptul că în sală s-au aflat Consulul și Consilierul Ambasadei Spaniei la București, sosiți special pentru a onora prezența Cvartetului într-un festival care deja s-a impus pe plan european. Iar avalanșa celor care au stat și pe culoare pentru a asculta opusuri camerale, precum și componența cu adevărat internațională a publicului confirmă și interesul cu totul special trezit de festival, dar și nivelul de percepție și înțelegere al spectatorilor care, iată, se apropie firesc și de genuri considerate elitiste.

Anca Florea