Festivalul a continuat joi, 4 august 2011, pe coordonatele evenimentului, propunând o seară camerală cu lucrări prioritar de secol XX, în interpretări de mare clasă, chiar dacă „distribuţia” a suferit câteva modificări de ultim moment; pentru că oboistul elveţian a devenit indisponibil şi a fost solicitat, în ultima clipă, Adrian Petrescu de la Filarmonica bucureşteană, preluând „din mers” repertoriul, încadrându-se perfect în ansamblu, asemeni contrabasistului Matyas Vinczi, care l-a înlocuit pe reputatul Botond Kostyak, prezent în sală, dar cu probleme de sănătate.

4 august 2011 - Mozart, Veres, Schulhoff, Britten, Milhaud

Pe de altă parte, întâmplător sau nu, mai toate piesele au avut cumva un caracter programatic, pornind fie de la evocarea unor experienţe de viaţă, fie de la celebre legende. Astfel, după Cvartetul cu oboi KV 370 de Mozart, care a sunat excelent, omogen şi în stil, am ascultat Memento de Sandor Veres, partitură scrisă în amintirea celor căzuţi în revoluţia din Ungaria (1956), atmosfera apăsătoare, încărcată de tristeţe, fiind realizată cu o expresivitate aparte de către violistul Vladimir Lakatos şi contrabasistul Matyas Vinczi, pentru ca violonistul Alexandru Gavrilovici să cucerească aplauze entuziaste la finalul Sonatei de Erwin Schulhoff, deosebit de dificilă şi tensionată, cu desfăşurări de amplă respiraţie, ecou al teribilelor „experienţe” trăite de autor, victimă a naziştilor. Dar Adrian Petrescu şi-a pus în valoare măiestria şi profesionalismul (şi) în cele Şase metamorfoze pentru oboi de Britten, aducând linia elegantă, cu parfum de melopee şi „zboruri” de efect în pagini inspirate din poemele anticului Ovidiu, solistul regăsindu-se apoi cu partenerii de scenă în Les reves de Jacob de Milhaud, transpunând cumva în muzică repere biblice binecunoscute, reflectate în sonuri transparente sau compacte, elegiace sau alerte, aducând apoi apoteoza finală într-o interpretare de mare frumuseţe, punând în valoare încă o dată şi calitatea performantă a instrumentiştilor şi ştiinţa lor de a evolua în ansamblu, relaţionându-se impecabil şi, mai ales, transmiţând plăcerea cu care cântă, investirea afectivă cu care „fac muzică” în cel mai bun sens al cuvântului.

5 august 2011 – Cvartetul „Leonor”

Acelaşi entuziasm – pe scenă şi în public – a fost la cote maxime şi a doua zi, vineri, 5 august, când Cvartetul spaniol „Leonor” a încântat într-un opus de Turina, şi acesta cu o „poveste” (Rugăciunea toreadorului), începutul difuz, melosul cu specific iberic, acumulările şi ritmurile percutante construind un moment mult gustat de melomani, reperele de factură spaniolă aflându-se şi în Cvartetul în sol minor de Debussy, realizat de tânăra formaţie cu pasiune şi maturitate, demonstrând că are o cotă internaţională binemeritată şi în Cvintetul cu pian de Franck interpretat alături de excelentul Imre Rohmann (cu care de altfel membrii ansamblului s-au şi perfecţionat la Salzburg); şi aici poezia s-a împletit cu secvenţele dramatice, colaborarea ideală şi coloristica bogată, subtilă, forţa expresivă şi capacitatea de a capta auditorul asigurând o reuşită îndelung ovaţionată. Demn de remarcat este şi faptul că în sală s-au aflat Consulul şi Consilierul Ambasadei Spaniei la Bucureşti, sosiţi special pentru a onora prezenţa Cvartetului într-un festival care deja s-a impus pe plan european. Iar avalanşa celor care au stat şi pe culoare pentru a asculta opusuri camerale, precum şi componenţa cu adevărat internaţională a publicului confirmă şi interesul cu totul special trezit de festival, dar şi nivelul de percepţie şi înţelegere al spectatorilor care, iată, se apropie firesc şi de genuri considerate elitiste.