ACUM:
21.00
Scena europeană
Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.30 Sunete contemporane Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.
Apoi: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

Arhivă : Cronici Înapoi

Festivalul de Muzică Academică de la Sighișoara - deja o tradiție

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 3 August 2011 , ora 13.04

Ajuns la cea de a XVIII-a ediție, Festivalul de muzică academică și-a sărbătorit "majoratul" într-un context cu totul special pentru că, fiind realizat în parteneriat cu artiști și fundații din Elveția, debutează de fiecare dată în 1 august - Ziua Elveției -, dar în acest an s-a marcat și centenarul relațiilor diplomatice între România și Țara cantoanelor, astfel încât s-a deschis în prezența E.S. Ambasadorul Elveției la București, Livio Hurzeler, care însă curând își va încheia misiunea în țara noastră.

Recital de lied al sopranei Rachel Harnisch

După cuvântul de salut rostit de Primarul orașului și de Excelența Sa (precizând că în cadrul manifestărilor aniversare sunt incluse deopotrivă concertele din 2 și 6 august), precum și de violonistul Alexandru Gavrilovici, inițiatorul, conducătorul și "sufletul" Academiei, o sală arhiplină a ascultat recitalul de lied oferit de soprana Rachel Harnisch alături de pianistul Jan Philip Schulze. Cu o voce frumoasă, amplă, bine condusă, preferând însă cântul în forță, dar și cu momente în piano, solista a abordat lieduri celebre compuse de Schubert pe versuri de Goethe și ciclul Dragoste și viață de femeie de Schumann, pentru ca apoi să opteze pentru miniaturi de Berg și R. Strauss, rămânând astfel în spațiul liedului german, dar foarte divers ca stil, scriitură și mai ales ca spirit, aspect pe care l-aș fi dorit reliefat mai pregnant.

Poate că un plus de expresivitate, de culori și accente adecvate textului și specificului fiecărui autor ar fi fost binevenite, dar publicul a aplaudat entuziast calitatea glasului, frazarea și dicția clară a sopranei care, după cum rezultă din CV-ul bogat, este în primul rând interpretă de operă, ceea ce s-a relevat și în acea seară. Acompaniată cu acuratețe la pian, dar în aceeași manieră mai puțin diferențiată stilistic, protagonista a oferit și două bisuri de cu totul altă factură - o piesă de K. Weill (mult mai nuanțată) și o canzonetă -, care au convins că pot fi și ele redate pe aceleași coordonate. Un program cu impact puternic și un succes aparte, urmat de o cupă de șampanie la recepția prin care Ambasada Elveției a sărbătorit Ziua națională și multiplele conotații din acest an.

Violoncelistul Thomas Demenga și pianistul James Alexander - colaborare impecabilă

Și tot din Elveția au sosit interpreții celui de al doilea program, instrumentiști de mare valoare, violoncelistul Thomas Demenga și pianistul James Alexander cucerind prin frumusețea și suplețea sunetului, prin colaborarea impecabilă, prin bogăția paletei de nuanțe, sensuri și stări. Toate acestea s-au regăsit în Sonate de Debussy și Saint-Saens, Phadka de Janacek, dar și în partituri semnate chiar de Demenga, precizând el însuși că EFEU (titlu inspirat de numele lui Emmanuel Feuermann) este o lucrare pentru violoncel solo, comandă a concursului dedicat lui Feuermann, devenită piesă obligatorie în competiție, dificultățile de ordin tehnic încadrându-se firesc în linia amplă și bine echilibrată a discursului melodic.

De mare efect a fost și Stilbruche, alăturând într-o succesiune aparent ciudată frânturi din partituri semnate de Casals, Casado, Webern, dar și de Demenga, reușind să le confere o structură unitară, fluentă și atractivă, finalul aducând farmecul muzicii americane (poate amintind de Gershwin?) și umorul de bun gust. Rafinament, eleganță, știință, sensibilitate și strălucire am regăsit și în bisurile acordate, răspunzând astfel ovațiilor îndelungi și binemeritate de doi adevărați artiști, care de altfel au o carieră internațională importantă.

O mare familie poliglotă la cursurile de măiestrie

Trebuie spus că soliștii care evoluează în festival susțin deopotrivă cursuri de măiestrie pe toată durata Academiei. Numeroși tineri din țară și din străinătate au alcătuit, și de această dată, o mare familie în care se vorbește germană, franceză, maghiară, engleză, română, relaxarea vacanței în cetatea medievală făcând casă bună cu studiul - pentru că toți se pregătesc foarte serios, iar seara își ascultă maeștrii și poate visează că într-o zi vor fi, la rândul lor, pe podiumul solistic.

Anca Florea