ACUM:
21.00
Scena europeană
Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.30 Sunete contemporane Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.
Apoi: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

Arhivă : Cronici Înapoi

Orchestra Națională Radio și alte nume românești pe scena Festivalului de Vară de la Varna

Bookmark and Share
Publicat: luni, 27 Iunie 2011 , ora 13.47

Opera de Stat din Varna, cu o capacitate de 630 de locuri, a fost aproape plină la concertul cameral inclus miercuri, 22 iunie 2011, în ediția cu numărul 85, aniversară, a festivalului care are intrare liberă. Concertele încep în general, după ora 19.30, pentru că lumea vine, în principiu, după o zi de plajă pentru a asculta cu mare respect și atenție un concert de seară, iar oamenii - includ aici și copii foarte mici - aplaudă în semn de invitație adresată artiștilor de a intra pe podium și exclamă încântați "Bravo!" chiar și între părțile lucrărilor.

Protagoniștii serii de 22 iunie 2011

Violonistul Alexandru Tomescu, violoncelistul Răzvan Suma și pianistul Horia Mihail au cântat o Serenadă îndepărtată de Enescu perfectă, superbă, un Trio nr. 25 de Haydn care a arătat că muzica de cameră este un lucru frumos și sensibil, un Trio KV 548 de Mozart, mai mult decât potrivit pentru o seară de vară și Trio Arhiducele de Beethoven, compozitor unic în expansivitate și măreție simfonică și așa, într-o piesă pentru doar trei muzicieni.

Se vede că trio-ul Tomescu - Suma - Mihail cântă mult și de mult împreună: se aude, adică, într-un rezultat sonor de o mare coeziune.

După un concert cameral, un proces în care cine știe câtă muncă ascunde în spate se minunează de aparenta lipsă de efort cu care cântă instrumentiștii, iar cine nu știe se bucură la fel de mult de plăcerea pe care i-o oferă sunetele armonios organizate, după un astfel de concert sala s-a ridicat spontan în picioare aplaudând puternic, iar ascultătorii din spatele nostru ne-au spus nouă, în engleză, "felicitări!", doar pentru că eram compatrioții artiștilor pe care i-au admirat atât.

23 iunie 2011

Sala de Festivaluri și Congrese din Varna are un podium dominat de o foarte frumoasă orgă din lemn maron, foarte elegantă. Pe acesta a cântat Orchestra Națională Radio joi, 23 iunie 2011, având un sunet puternic, plin, natural, în sala de 1100 de locuri cu o bună acustică.

După o antrenantă Horă staccato de Grigoraș Dinicu, după două nostalgice cântece de Tiberiu Brediceanu și după un antract din Carmen, pe cât de pasional o cer muzica și Bizet, au urmat o Habaneră, o arie a Dalilei și una a Cenușăresei purtate de vocea amplă și catifelată a Ruxandrei Donose. Le-a interpretat ca și când ar fi fost înconjurată de un decor de spectacol și îmbrăcată în costum de scenă, sau mai bine ca și când ar fi fost personajul din operă, sau mai bine ca și când ar fi fost însăși Carmen, Dalila, Cenușăreasa.

În final, maestrul Iurie Florea a dirijat selecțiuni din muzica suitelor Romeo și Julieta de Prokofiev, diversă și expresivă.

Publicul a fost mai mult decât încântat; aplauzele porneau de pe ultimele sunete, după fiecare lucrare oamenii se ridicau, în semn de mare apreciere, să aplaude, apoi își reluau locul pe scaun, cameramanul, aflat preț de câteva minute pe scenă, bătea mulțumit tactul cu vârful pantofului, iar interesul, implicarea și curiozitatea cu care melomanii bulgari au ascultat, pot spune au urmărit concertul Orchestrei Naționale Radio au izbucnit în minute în șir de aplauze.

Numitorul comun al seriei de manifestări susținute de muzicienii orchestrei, de soliștii care alcătuiesc celebrul trio și de mezzosoprana Ruxandra Donose a fost reacția publicului la prezența acestora și la muzică, în sine. La Varna, oamenii urmăresc concertele purtând pe chipuri expresii de bucurie și încântare; pentru ei, muzica este un miracol și o plăcere, se bucură că sunt parte, ca receptori, ai acestei minuni care se petrece sub ochii și în urechile lor.

24 iunie 2011

Orchestra Națională Radio a deschis seara de vineri, 24 iunie 2011, la Sala de Festivaluri și Congrese, cu cele 3 dansuri românești de Theodor Rogalski, în sonorități rafinat-tradiționale. Au urmat Alexandru Tomescu, Răzvan Suma și Horia Mihail în Concertul pentru vioară, violoncel și pian de Beethoven, care a provocat aplauze spontane de reală plăcere, nu de "nu știu că nu se aplaudă între părți" după chiar prima mișcare. În final, Simfonia a 10-a de Șostakovici, dirijată de un Tiberiu Soare cu o gestică precisă, expansivă și atotcuprinzătoare unde se simte, ca și la Iurie Florea, dirijorul de operă.

Desigur tot programul serii, dar mai ales Simfonia lui Șostakovici, mahleriană în proporții, coloristică, nuanțe ale vieții, în grotesc uneori, spectaculoasă, i-a dus și pe muzicieni și pe membrii audienței, într-o explozie de muzică, sentiment, dăruire și bucurie.

Maria Monica Bojin