ACUM:
0.00
Adagietto
În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Urmează: 0.55 Imnul de stat
Apoi: 1.00 Notturno produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio

Arhivă : Cronici Înapoi

Al Di Meola – un rege al chitarei la Sala Palatului

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 22 Aprilie 2011 , ora 12.31

Poate părea neverosimil un fapt devenit, parcă fără să băgăm de seamă, realitate: Al Di Meola, unul dintre cele mai mari nume ale chitarei din zona jazz, dar și jazz-fusion și worldmusic este deja o prezență obișnuită în România! Joi, 21 aprilie 2011, faimosul artist american s-a aflat a treia oară în București pentru un concert foarte probabil memorabil, pentru majoritatea publicului care a ținut să îl urmărească în număr mare, locurile Sălii Palatului fiind ocupate aproape în totalitate.


Al Di Meola a adus în atenție cel mai recent proiect al său, grupul “World Sinfonia”, al cărui nume trimite imediat la deschiderea pe care Di Meola o are, în ultima vreme, față de influențele worldmusic dintre cele mai diferite, de la cele flamenco și latino, cu care și-a câștigat consacrarea, la tango și inflexiuni gitane. Au fost pe scenă alături de el alți trei muzicieni, între care unul cu adevărat excepțional – acordeonistul Fausto Beccalossi, ceilalți doi – chitaristul Peo Afonsi și bateristul Peter Kaszas – rămânând într-un relativ plan secund; un plan secund în care s-au achitat perfect de mandatul limitat ce le-a revenit, de suport ritmico-armonic, lipsind însă aproape total momentele proprii de improvizație, tipice jazzului.


Concertul a avut o desfășurare în trei părți, cu o primă parte în forță, de deschidere, în care Al Di Meola a reamintit de ce se numește Al Di Meola: a oferit un set de compoziții mai vechi dar și de pe cel mai recent album de studio (“Pursuit of radical rhapsody”), în care spectacolul este garantat de virtuozitatea sa rămasă intactă la cei aproape 57 de ani, cu rădăcini adânci în jazzul de factură latino și în flamenco, totul condimentat, din când în când, nu foarte des, de riff-uri rock. I-a fost partener egal amintitul Fausto Beccalossi, savuros în momentele în care dublează vocal linia melodică a acordeonului, un desăvârșit maestru al posibilităților timbrale ale acordeonului, cu o evidentă apetență pentru melancolia tangoului.


A urmat o a doua parte, contrastantă, cu momente solo preponderent “așezate” ca tempo și fond emoțional, în care Peo Afonsi a arătat totuși ce chitarist rafinat este, urmat de Al Di Meola și de “Oblivion” a lui Piazzolla, lucrare oferită în stil personal de duetul Di Meola – Beccalossi.


Secțiunea finală a însemnat revenirea la compozițiile ceva mai în forță, pentru ca finalul să aparțină bis-urilor, ultimul dintre acestea, “Mediterranean sundance”, amintind de clasicul disc “Friday night in San Francisco”, imprimat alături de John Mclaughlin și Paco de Lucia.


Publicul a aplaudat entuziast și în picioare acest spectacol Al Di Meola, cu care am imprimat și un interviu ce va fi difuzat într-o viitoare ediție a emisiunii Poveștile de succes ale muzicii; între altele, a spus că este deschis să cunoască instrumentiști români de valoare în eventualitatea ca unul să devină membru al grupului său “World Sinfonia”.
Ștefan Costache