Primăvara

Zăpadă aspră. Ghiocel zgâriat. Implozie vitală. Pământ amorţit. Verde crud. Mugur confuz. Adiere vesperală. Soare mai curajos. Flori latente. Bleu ciel. Petale căzând. Liliac. Frenezie nestăvilită. Ţipăt frenetic. Liliac. Rândunele la crăpatul zilei. Parfum de vegetaţie umedă. Pământ lutos. Liliac. Sau Primăvara de Astor Piazzolla.

Vara

E cald. Tangoul se prelungeşte de câteva ore sau de câteva zile. Nu mai ştii, căldura ţi-a topit memoria. Totul pare mort la Buenos Aires. Fusta roşie este o sfidare în faţa griului care te înconjoară. Nu mai simţi decât palmele transpirate ale partenerului tău. Nu mai vezi decât gri. E căldura? E ameţeala dansului? Nu mai auzi decât freamătul paşilor tăi. Tocurile cu flecuri tocite de atâta dans ţi se înfig în asfaltul topit. Paşii ţi se mişcă de fiecare dată mai lent, dar cuprind în tensiunea tendoanelor ceva în plus. Gri. Deodată un strop de argint îţi înţeapă antebraţul încordat. Un altul, gâtul. Un altul ţi se lipeşte în frunte ca un al treilea ochi în care se oglindeşte privirea fixă a partenerului tău. Plouă. Aburii care se ridică prin porii asfaltului îşi dezlănţuie propriul tango în jurul tău. Nu te mai vezi. Sau Vara de Astor Piazzolla.

Toamna…

…nu este decât un drum iniţiatic care porneşte cu o petrecere. E un ultim spasm vital, un cântec de lebădă, o zvârcolire înaintea îngheţului. Bachus petrece împreună cu nimfele în timp ce satirii scutură copacii. Ninge, dar cu frunze, cu struguri. Acele de gheaţă anunţă sfârşitul petrecerii, urmează o perioadă de penitenţă, marcată de austeritate. E vremea regretelor. Golul, pustiul şi aşteptarea finelui. Sau Toamna de Astor Piazzolla.

Iarna

Îngheţul a paralizat toată suflarea vitală. Viscolul răscoleşte pământul până în cele mai tainice măruntaie. Gerul purifică toate crăpăturile din care viaţa s-a retras terorizată. Ţurţurii prea grei care se desprind de streşini înjunghie brazdele grădinii. Apoi ninge cu fulgi mari. Faţa zdrelită a vieţii e oblojită de fulgi care curg ca un balsam. De la distanţe nemăsurate, soarele aruncă o privire obiectivă asupra pământului, precum un doctor către un suferind care îşi va reveni curând. Sau Iarna de Astor Piazzolla.

Oriunde altundeva

În data de 14 aprilie 2011, la Centrul Cultural al Republicii Maghiare din Capitală, a avut loc un recital susţinut de pianistul Mihai Ritivoiu, violoncelista Gabriela Bokor şi violonistul Alexandru Mălaimare. Mărturisesc că am scris cele de mai sus într-un moment de inspiraţie dat de excelenta lor interpretare. Cu un timbru subtil, pianul lui Mihai Ritivoiu a fost partenerul ideal de dialog pentru violoncelul expresiv al Gabrielei Bokor şi pentru vioara temperamentală a lui Alexandru Mălaimare. A fost o jumătate de oră de vis, în care a fost imposibil să nu te laşi teleportat oriunde altundeva decât în concret.