ACUM:
17.00
Perpetuum mobile
Actualitate, muzică bună, educație și ... un tonus optimist la final de zi.
Urmează: 18.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 18.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Cronica unui concert pe care îmi pare rău dacă nu l-ați putut urmări

Bookmark and Share
Publicat: luni, 18 Aprilie 2011 , ora 10.36

Primăvara

Zăpadă aspră. Ghiocel zgâriat. Implozie vitală. Pământ amorțit. Verde crud. Mugur confuz. Adiere vesperală. Soare mai curajos. Flori latente. Bleu ciel. Petale căzând. Liliac. Frenezie nestăvilită. Țipăt frenetic. Liliac. Rândunele la crăpatul zilei. Parfum de vegetație umedă. Pământ lutos. Liliac. Sau Primăvara de Astor Piazzolla.

Vara

E cald. Tangoul se prelungește de câteva ore sau de câteva zile. Nu mai știi, căldura ți-a topit memoria. Totul pare mort la Buenos Aires. Fusta roșie este o sfidare în fața griului care te înconjoară. Nu mai simți decât palmele transpirate ale partenerului tău. Nu mai vezi decât gri. E căldura? E amețeala dansului? Nu mai auzi decât freamătul pașilor tăi. Tocurile cu flecuri tocite de atâta dans ți se înfig în asfaltul topit. Pașii ți se mișcă de fiecare dată mai lent, dar cuprind în tensiunea tendoanelor ceva în plus. Gri. Deodată un strop de argint îți înțeapă antebrațul încordat. Un altul, gâtul. Un altul ți se lipește în frunte ca un al treilea ochi în care se oglindește privirea fixă a partenerului tău. Plouă. Aburii care se ridică prin porii asfaltului își dezlănțuie propriul tango în jurul tău. Nu te mai vezi. Sau Vara de Astor Piazzolla.

Toamna…

…nu este decât un drum inițiatic care pornește cu o petrecere. E un ultim spasm vital, un cântec de lebădă, o zvârcolire înaintea înghețului. Bachus petrece împreună cu nimfele în timp ce satirii scutură copacii. Ninge, dar cu frunze, cu struguri. Acele de gheață anunță sfârșitul petrecerii, urmează o perioadă de penitență, marcată de austeritate. E vremea regretelor. Golul, pustiul și așteptarea finelui. Sau Toamna de Astor Piazzolla.

Iarna

Înghețul a paralizat toată suflarea vitală. Viscolul răscolește pământul până în cele mai tainice măruntaie. Gerul purifică toate crăpăturile din care viața s-a retras terorizată. Țurțurii prea grei care se desprind de streșini înjunghie brazdele grădinii. Apoi ninge cu fulgi mari. Fața zdrelită a vieții e oblojită de fulgi care curg ca un balsam. De la distanțe nemăsurate, soarele aruncă o privire obiectivă asupra pământului, precum un doctor către un suferind care își va reveni curând. Sau Iarna de Astor Piazzolla.

Oriunde altundeva

În data de 14 aprilie 2011, la Centrul Cultural al Republicii Maghiare din Capitală, a avut loc un recital susținut de pianistul Mihai Ritivoiu, violoncelista Gabriela Bokor și violonistul Alexandru Mălaimare. Mărturisesc că am scris cele de mai sus într-un moment de inspirație dat de excelenta lor interpretare. Cu un timbru subtil, pianul lui Mihai Ritivoiu a fost partenerul ideal de dialog pentru violoncelul expresiv al Gabrielei Bokor și pentru vioara temperamentală a lui Alexandru Mălaimare. A fost o jumătate de oră de vis, în care a fost imposibil să nu te lași teleportat oriunde altundeva decât în concret.


Petra Gherasim