ACUM:
15.30
Concerte de 5 stele
primite prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 17.00 Perpetuum mobile Actualitate, muzică bună, educație și ... un tonus optimist la final de zi.
Apoi: 18.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

Un an fără maestrul Dan Mizrahi

Bookmark and Share
Publicat: luni, 11 Aprilie 2011 , ora 13.38

«Am trudit să învăț muzica. Să înțeleg muzica și legile ei, s-o profesez. Cu dragoste, cu dăruire, cu muncă, cu foarte multă muncă și, desigur, cu pasiune. Admit că prin ce am reușit ca interpret, dascăl sau creator au existat oameni cărora le-am fost de folos prin eventualele satisfacții muzicale produse de interpretările, sfaturile pedagogice sau melodiile mele. Dar, toate satisfacțiile lor s-au adăugat înzecit satisfacțiilor mele, care, cu atâta generozitate, mi-au fost dăruite de Muzică.»

Sunt concluziile regretatului pianist Dan Mizrahi, așternute în paginile a ceea ce am putea numi "romanul vieții sale" - volumul Așa a fost, apărut în anul 2005, la Editura Hasefer cu sprijinul considerabil al doamnei Liliana Pavelescu. Cartea s-a constituit în punct central al aducerilor aminte, într-o întâlnire comemorativă, caldă și amicală ce a avut loc la sediul Federației Comunităților Evreiești din capitală, prilejuită de împlinirea unui an de la plecarea, în lumea de dincolo, a pianistului, compozitorului și pedagogului Dan Mizrahi.

"Anul care a trecut nu înseamnă o absență, ci o prezență"…

…a afirmat prof. univ. dr. Grigore Constantinescu, unul dintre vorbitori, pentru că "Dan Mizrahi se află în fiecare dintre noi, în alt fel".

Într-adevăr, ni-l aducem aminte pe maestrul Mizrahi ca pe inegalabilul interpret al lui Gershwin, al lui Bach, Mozart sau Beethoven, alții și-l amintesc ca pe un coleg de suferință, în închisorile comuniste, ori ca pe un mentor, ca pe un prieten apropiat ori ca pe compozitorul pentru care melodia reprezenta miezul creației, ca pe laureat al Concursului "Crizantema de aur", ori ca pe autor de talent al unor eseuri, articole și cursuri.

În toate aceste ipostaze ni l-au înfățișat pe regretatul Dan Mizrahi domnul Aurel Vainer, Președinte al Federației Comunităților Evreiești și deputat în Parlament, domnul Ștefan Iureș, directorul Editurii Hasefer, domnul Iancu Țucărman, supraviețuitor al Holocaustului, prof. univ. dr. Grigore Constantinescu, actorul Adrian Păduraru, dar și fragmentele din volumul Așa a fost citite de actrița Teatrului Național - Ilinca Goia. De obicei, discursurile la asemenea evenimente suferă din cauza lungimii și am apreciat discernământul tuturor vorbitorilor care s-au rezumat la a spune ideile esențiale, fără a plictisi auditoriul, reușind să alcătuiască, prin expunerile lor, tabloul complex nu numai al muzicianului, ci și al omului Dan Mizrahi.

Fără muzică = fără viață

În mod evident, o asemenea întâlnire în memoria celui pentru care "privarea de muzică" însemna - în propriile cuvinte, "privarea de libertatea de a trăi" nu ar fi avut rațiunea de a exista în absența creațiilor și a înregistrărilor maestrului. Soprana Mariana Colpoș, tenorul Florin Diaconescu, cărora li s-au alăturat membre ale Corului Filarmonicii "George Enescu" ne-au oferit lieduri și romanțe, acompaniați la pian de Despina Carabella Oproiu.

La capitolul înregistrări consemnăm difuzarea interviul realizat de Gabriela Popescu cu maestrul Mizrahi pentru TVR Cultural, precum și cea a piesei Rhapsody in Blue de George Gershwin, una dintre semnăturile artistice ale pianistului care a interpretat pentru prima oară în România lucrările compozitorului american. O surpriză extrem de plăcută a constituit-o audiția înregistrării a două romanțe de Dan Mizrahi în interpretarea soției sale, soprana Cecilia Mizrahi.

Organizarea evenimentului, la care au colaborat distinsa parteneră de viață a muzicianului, doamna Cecilia Mizrahi, Comunitatea Evreilor din București și Federația Comunităților Evreiești din România a fost impecabilă, iar atmosfera - caldă, prietenească și relaxată - i-ar fi fost probabil pe plac maestrului care ajunsese la concluzia, pe care o împărtășim, că "viața este un lung șir de despărțiri care dor".


Monica Isăcescu