ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

Centenar Emil Cioran la Viena

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 8 Aprilie 2011 , ora 13.59

În 8 aprilie 2011, Emil Cioran ar fi împlinit 100 de ani. Un centenar care nu a trecut neobservat în capitala Austriei, unde în sala de transmisii a Radioului ORF (Radiokulturhaus, Großer Sendesaal) a avut loc joi, 7 aprilie 2011, un concert precedat de film și de un scurt talk-show. Au participat ansamblul de muzică nouă Secolul XX dirijat de Peter Burwik, de asemenea Peter Kampits, fostul decan al facultății de filozofie al Universității din Viena, Mădălina Diaconu, docentă la Facultatea de filosofie a aceleiași universități și compozitorul Franz Koglmann. Pe Cioran l-am revăzut și reauzit în fragmente din convorbirea purtată cu Gabriel Liiceanu în 1990, film cunoscut sub titlul Apocalipsa după Cioran. Printre organizatori se numără Institutul Cultural Român din Viena, Galeria vieneză de muzică (Wiener Musik Galerie) și Societatea austriaco-română.

Scrisul văzut ca terapie

Au fost evocate, bineînțeles, obsesiile ce străbat scrierile lui Emil Cioran: voluptatea contradicțiilor, respingerea oricărei ideologii, scepticismul său radical. S-a vorbit și despre raportul lui Cioran cu Garda de fier, văzut retrospectiv de autor ca o "pată de rușine" a tinereții. Pornind de la declarațiile din interviu, au fost comentate deznădejdile sale maladive, scrisul văzut ca terapie. Am auzit și câte ceva despre elitismul plictiselii și despre iluzii.

Dacă în abisurile sale stilizate Cioran și-a cultivat o "poză" de scriitor? Ideea a fost susținută de Mădălina Diaconu, căreia i s-a dat, cu o oarecare reținere, dreptate. Tot Mădălina Diaconu a vorbit despre publicațiile lui Cioran în România, despre complexitatea generației lui Vulcănescu, Cioran și Noica, despre dificultatea de a judeca scrieri precum Transfigurarea României pe care, am aflat din discuție, Mădălina Diaconu o analizează cu studenții la Facultatea de filosofie din Viena.

Muzică inspirată de scrierile cioraniene

Seara s-a încheiat cu interpretarea piesei Umblete nocturne (Nocturnal Walks) de Franz Koglmann, o piesă interpretată pentru prima dată la Sibiu, în anul în care orașul a deținut titlul de Capitală culturală europeană (2007). Compoziția pornește de la aforisme și declarații cioraniene inserate în muzică. Asistăm la un dialog între Koglmann și Cioran, compozitorul cântă în episoade quasi-solistice la trompetă, episoade care mi-au amintit celebra Întrebare fără răspuns de Charles Ives. Koglmann cutreieră astfel pe urmele lui Cioran sau împreună cu el și se neliniștește în fața acelorași întrebări fără răspuns. Contradicțiile le-a imaginat ca pe discordanțe între pete de muzică clasică și de jazz. Clar structurată, chiar dacă destul de previzibilă ca desfășurare, piesa a fost redată cu acuratețe de ansamblul Secolul XX.


Haiganuș Preda Schimek