ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

Succesele Ilenei Tonca la Viena

Bookmark and Share
Publicat: marți, 29 Martie 2011 , ora 13.57

Steaua sopranei Ileana Tonca (născută la Brașov, absolventă a Conservatorului bucureștean, la clasa Georgeta Stoleriu și membră din stagiunea 1999/2000 în ansamblul Operei de Stat din Viena) începe să strălucească din ce în ce mai promițător. Iar această corespondență o dedic bravei noastre compatrioate din două motive, cred eu, întemeiate.

Cronici favorabile în presa vieneză

În primul rând vreau să semnalez observațiile favorabile care i-au fost adresate în presa vieneză de specialitate pentru rolul "Lisa" din La Sonnambula de Bellini în care a debutat recent, în luna martie 2011. (În același spectacol, sub bagheta lui Evelino Pidó, dirijor expert în repertoriul italian de belcanto, a cules aprecieri ale criticii și tenorul Ștefan Pop pentru rolul principal Elvino; dar despre aceasta s-a mai vorbit la Radio România Muzical, așa că nu insist.) Cotidianul Die Presse notează că artista «a punctat atât din punct de vedere vocal, cât și scenic în acest rol» (Walter Weidringer); un alt jurnal de operă îi apreciază prezența scenică în rolul deloc simplu, în care a executat două arii grele și «a depășit cu măiestrie dificultățile, cu excepția câtorva acute ușor îngroșate» (am citat opinia jurnalistului Dominik Troger de la Oper in Wien). În fine, revista de actualitate operistică Der Merker notează: «Despre Ileana Tonca se pot spune multe lucruri pozitive. Am ascultat-o și am văzut-o în rolul Lisa, intriganta dezamăgită și contrahenta Aminei. Lisa nu este un rol mic și în nici un caz unul secundar. A cântat excepțional ambele arii și a putut convinge totodată în scenele mai mari, de ansamblu. De la această artistă, ale cărei calități încep acum să fie recunoscute, avem la ce să ne așteptăm în viitor.» (semnează Elena Habermann).

Program complex sub cerul primăverilor lirice

În al doilea rând doresc să consemnez recitalul de lied susținut de Ileana Tonca vineri, 25 martie 2011 la Musikverein, în Sala de Sticlă (Gläsernersaal). Programul s-a deschis sub cerul primăverilor lirice cântate de poeți germani: Eichendorff și Heine, Rückert și Hartleben; s-a continuat cu Arghezi, Clément Marot și alții. Un periplu care, bănuiți poate, ne-a prilejuit, muzicalicește, întâlniri cu Mendelssohn, Schumann și Mahler, cu Gabriel Fauré și… lucru mare... cu Mihail Jora și George Enescu. Un program mai complex, așadar, decât se aude de obicei. Trecând de la poetica intimistă a germanicului Biedermeier spre visătorul Gabriel Fauré, interpreta s-a oprit la piese scrise de muziciene precum Fanny Hensel (sora mai mare cu patru ani a lui Felix Mendelsohn), Clara Schumann, soția lui Robert Schumann, și Alma Schindler-Mahler, soția lui Gustav Mahler, totodată partenera de viață, prietena, inspiratoarea multor altor artiști din prima jumătate a secolului XX. Dar nu doar atât. Ileana Tonca ne-a condus mai departe spre o piesă rar cântată de George Enescu Chant indou (Cântec indian) pe versuri de Géraldine Rolland, o tainică îngemănare de spirit francez, moldav și bengalic. Am ascultat și alte bijuterii ale genului: două din cele Șapte cântece pe versuri de Clément Marot (Languir me fais și Aux damoyselles paresseuses déscrire a leurs amys) și De-aș fi Dumnezeu (Si j'étais Dieu) pe versuri de Sully Prudhomme. Cu totul aparte au răsunat Trei cântece pe versuri de Tudor Arghezi op. 16 de Mihail Jora între lieduri de Mahler și Fauré. Aici Ileana Tonca s-a jucat cu muzicalitatea versurilor înșirându-le repede ca pe un șir de mărgele mărunte, dintre care răsărea din când în când, cu haz, câte una mai bombată, mai pătată sau mai strâmbă.

Seară reușită, aplauze binemeritate

Ileana Tonca și-a cultivat un glas limpede de soprană lirică, pe care îl mânuiește precis și fără afectare. Are umor și înțelege ce cântă, lucru destul de rar, să-mi fie iertat, printre unii colegi de breaslă. Apariția îi este mai degrabă modestă, gesturile nu mari, dar agere; este atentă la expresie, la mimică, dar, evident pregătit cu grijă, limbajul ei corporal este firesc, discret, evitând stilul pompos «de divă». Minunată a fost sincronizarea cu pianistul David Aronson, corepetitor rutinat (în sensul bun al cuvântului) la Opera de Stat din Viena. Sigur, jumătate din reușita serii i s-a datorat.

M-am bucurat în sinea mea să recunosc în sală, amestecați în publicul pretențios și internațional de la Musikverein, numeroși compatrioți, printre care pe doamna Ileana Cotrubaș. S-au dat două bisuri, s-a aplaudat prelung, iar la plecare la cabina Ilenei Tonca se formase o coadă de peste 20 de metri cu cei ce așteptau să o felicite.


Haiganuș Preda-Schimek