ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

Muzica înseamnă viață

Bookmark and Share
Publicat: luni, 28 Martie 2011 , ora 12.05

 

Din momentul în care am auzit primele sunete ale Simfoniei a 3-a de Mahler, aduse vineri, 25 martie 2011 în sala Ateneului Român de gestul chirurgical de precis și de autoritar al dirijorului Camil Marinescu, m-am întrebat la ce s-o fi gândit compozitorul când a scris această lucrare care desfășoară clipă de clipă frumusețe, care te desface fibră cu fibră și te adună înapoi într-o uimire totală, care te lasă, cum spunea Ionel Teodoreanu, deschis ca o rană fericită. Cum poate exista ceva care atinge atât de profund ființa - și acel ceva să nu fie nici Bach nici Mozart?

Panorama unei vieți

Simfonia a 3-a de Mahler este panorama unei vieți: spaimă care te paralizează, ceremonia unei nunți, o rochie și o pălărie de pai bătute de vânt într-o zi caldă de vară, carusel la bâlci, momente de cumpănă când trebuie să alegi o direcție, profeția paricidului împlinită, colonia penitenciară a lui Kafka, muzica de flașnetă și de circ din filmele lui Fellini. Și acestea sunt doar partea I!

Dau apoi bună ziua un grațios Mozart, cum ar fi scris el în anii 1890 și un Spărgător de nuci dintr-o vreme în care nici copiii nu mai cred în basme; muzica se continuă ca o coloană sonoră de desene animate clasice care se degradează încet-încet în ceva violent și trece în sonorități care înfățișează o navetă spațială survolând Luna. Partea a 4-a, cu un început într-un pianissimo în care ți-e frică să respiri, este cea în care cântă vocea solistă; în speță, vocea Carolinei Masur părea că a fost acolo din totdeauna, și că dacă ai auzit-o tu doar într-un moment bine definit este din pricina faptului că avuseseși tu gândurile în altă parte. Este și mișcarea în care s-au auzit foarte bine vocile feminine din Corul Filarmonicii, Corul de Copii Radio și Corul Liceului de Muzică "Dinu Lipatti", pregătite de Iosif Ion Prunner, Voicu Popescu și Lăcrămioara Pauliuc. Finalul Simfoniei a 3-a de Mahler - o liniște ultimă, după care nu mai poate urma nimic, transfigurată în înălțimi sonore.

Camil Marinescu și infinitatea gesturilor dirijorale

Poți crede că gesturile unui dirijor sunt limitate; există un număr de indicații fizice pe care le poate da, de mișcări pe care le poate face. Sunt de fapt o infinitate, nici unul nu se repetă și nu e identic cu altul. Oprind sau conducând muzica, dirijorul Camil Marinescu ține atât de bine orchestra în mână că parcă ar îmbrățișa-o, de parcă ea ar fi un instrument, unul singur, din care iese orice muzică ar dori, toată muzica posibilă. Și Simfonia a 3-a de Mahler și Camil Marinescu au arătat că muzica este viață.
Maria Monica Bojin