ACUM:
0.00
Adagietto
În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Urmează: 0.55 Imnul de stat
Apoi: 1.00 Notturno Produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio.

Arhivă : Cronici Înapoi

Festivalul Internațional de Chitară, la final

Bookmark and Share
Publicat: joi, 24 Martie 2011 , ora 15.33

Cea de-a cincea ediție a Festivalului Internațional de Chitară s-a încheiat miercuri seară, 23 martie 2011, în Studioul "Mihail Jora" - sală pe care am văzut-o rareori atât de asaltată de public. Ultimul concert de pe afișul seriei de manifestări ce s-a desfășurat pe parcursul unei săptămâni a adus-o, pentru prima oară în țara noastră, pe chitarista Ana Vidovic din Croația, cea care a interpretat, în compania Orchestrei de Cameră Radio, partitura solistică a Concertului din Aranjuez de Joaquín Rodrigo.

Contraste

Seara - condusă de la pupitrul dirijoral de Dan Rațiu, muzician stabilit în prezent la Hanovra - a început în acordurile unui opus practic necunoscut de către public, semnat Adrian Rațiu: Impresii pentru ansamblu cameral. Prin intermediul unui grup format din câțiva muzicieni - trei suflători din lemn, doi percuționiști, un pianist și un cvartet de coarde - lucrarea a reușit să creeze o atmosferă întunecată, sumbră, în care contrastele față de momentele de zbucium - redate de timpani și toba mare - apar doar la nivelul nuanțelor și prin rarefierea evenimentelor sonore - marimba și xilofonul sugerând mai degrabă ascunderea tulburării, decât o liniște propriu-zisă. Poate din dorința de a mai "îndulci" impresia lăsată de această lucrare - extrem de sugestivă, mai ales prin finalul său, care seamănă cu o întrebare adresată pe un ton de revoltă - în program a fost prezentată și Simfonia a III-a de Franz Schubert - strălucitoare prin tinerețea și exuberanța pe care le exprimă.

Punctul culminant

Judecând după intensitatea aplauzelor, evoluția chitaristei Ana Vidovic a însemnat punctul culminant al concertului. Posesoare a unei tehnici bine construite, executând cu o aparentă ușurință pasaje extrem de dificile, tânăra muziciană croată a impresionat prin naturalețe, claritate sonoră și acuratețe intonațională, deși parcă i-a lipsit ceva din pasiunea caracteristică temperamentului latin. Un succes binemeritat, răsplătit de un public entuziast, care poate pe viitor va încerca să fie mai punctual și va ști să nu mai aplaude între părțile lucrărilor simfonice și concertante.

Alexandra Cebuc