ACUM:
23.30
Sunete contemporane
Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.
Urmează: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Apoi: 0.55 Imnul de stat

Arhivă : Cronici Înapoi

Publicul de rezonanță

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 11 Martie 2011 , ora 12.42

Corul Filarmonicii la aniversară

Și concertul care a avut loc în data de 10 martie 2011 a fost menit să celebreze cifra rotundă de existență la care a ajuns Corul Filarmonicii "George Enescu". Stabat Mater de Antonin Dvoűák a fost lucrarea pe care au interpretat-o alături de Orchestra Filarmonicii, cu Florentin Mihăescu la pupitru și cu soprana Irina Iordăchescu, mezzo-soprana Sidonia Nica, tenorul Ruben Mureșan și cu basul Marius Manyov.

Muzică divină…

Înainte de orice, aș vrea să fac câteva consemnări cu privire la lucrarea în sine, pe care am mai avut prilejul să o ascult. Este păcat că nu este cântată mai des, căci este cu adevărat o capodoperă de profunzime și smerenie în fața destinului dictat de Divinitate. Dvoűák a compus această lucrare marcat de moartea celor trei copii ai săi într-un interval de doi ani. De aceea nici nu este de mirare că rezultatul final este excepțional. Numai cineva care a empatizat pe acest plan cu Fecioara Maria, adică cineva care a trecut prin calvarul de a-și pierde copilul, poate fi capabil să creeze o muzică atât de profundă, ce reflectă sfâșierea sufletului părintesc, dar în același timp și resemnarea dureroasă în fața voinței divine.

…Interpretare pe măsură

Corul a sunat măreț încă de la început când accentele dramatice, valorificate cu măiestrie de dirijor, au umplut cupola Ateneului, transformându-ne pe toți în niște cutii de rezonanță, în niște receptacole în care sunetul s-a reverberat până la ultima vibrație.

Soliștii, la rândul lor, au simțit muzica și și-au amestecat vocile în acest suspin, deopotrivă neconsolat și resemnat, care este Stabat Mater de Antonin Dvoűák. Au fost momente în care am avut senzația că tenorul nu a reușit să se impună în fața orchestrei, însă rezultatul final a fost atât de grandios încât micile scăpări nu au contat atât de mult.

Dirijorul Florentin Mihăescu a făcut față la rândul lui cu brio acestui tur de forță, a exploatat la maxim potențialul expresiv al fiecărei note conducând orchestra, corul și soliștii către un rezultat de un efect incontestabil, recunoscut și aplaudat îndelung la final de publicul din sală.

Petra Gherasim