ACUM:
13.05
Polifonii
Baroc, clasic, romantic, coral, creație și interpretare românească - înlănțuite inedit într-o nouă emisiune.
Urmează: 15.25 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.29 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

'Pângărirea Lucreției' de Benjamin Britten la Theater an der Wien

Bookmark and Share
Publicat: luni, 28 Februarie 2011 , ora 16.02

La Viena au putut fi vizionate recent, pe cele mai mari scene ale orașului (Staatsoper și Theater an der Wien) două opere de Benjamin Britten: Billy Bud și The Rape of Lucretia (Pângărirea Lucreției). Aceasta din urmă a purtat semnătura regizorului britanic Keith Warner, un spectacol care se anunța, și s-a dovedit a fi într-adevăr, un eveniment pentru teatrul muzical de ultimă oră.

Nevoia de repere morale

Opera - pe care am urmărit-o în 25 februarie 2011 - a atras un public interesat de noutatea modernistă a montării și de subiectul dificil al Lucreției, abordat de Britten în 1946, deci puțin după sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Libretul oglindește, inevitabil, convulsiile, dezorientarea, dar și nevoia de puritate, de repere morale neîntinate a societății de atunci.

La 60 de ani după premiera londoneză, la peste două mii de ani după ce povestea antică a Lucreției a fost scrisă de către Titus Livius, tragedia nobilei soții care se opune avansurilor erotice ale dușmanului, Tarquinius, conducătorul armatelor străine, este văzută, bineînțeles, altfel. Sex, crimă, violență inundă scenele de astăzi până la saturație. Cum poate fi respusă, așadar, în zilele noastre, istoria violării Lucreției?

Istoria în actualitate

Nu muzica, și nici opera în sine, ci montarea a stârnit aici interesul. Trecând pe lângă prestația cântăreților, meritorie de altfel, ideile regizorului au polarizat atenția. Regizorul Keith Warner a fost înconjurat de o echipă de artiști (scenograful Ashley Martin Davis și Mark Jonathan, responsabil pentru lumini) care au modelat spațiul scenei prin platforme glisante deplasându-se în adâncime, pe verticală și orizontală, ceea ce a creat o geometrie simplă, dar foarte sugestivă, din unghiuri drepte și suprafețe netede, mișcătoare. În acest spațiu modificat lent, cu intensitatea ritualică a spectacolelor antice, lumina este proiectată în așa fel încât să individualizeze și să îmbrace, în același timp, fiecare tablou scenic.

Angelika Krichschlager a fost o Lucreție pasionată și credibilă. Subliniată ar trebui îndeosebi exactitatea destinsă cu care dirijoarea Sian Edwards și ansamblul Klangforum Wien au reprodus liniile dense, adesea discontinue, ale partiturii lui Benjamin Britten.


Haiganuș Preda-Schimek