ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

Mozart și Liszt la Ateneul Român

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 25 Februarie 2011 , ora 14.02

25 februarie 2011

În Concertul nr. 22 în Mi bemol major pentru pian de Wolfgang Amadeus Mozart se regăsește mult din compozitorul de operă Mozart, așa că în numeroase momente diferența dintre acest concert și o creație lirică este dată doar de absența vocilor. Apoi, lucrarea este aproape romantică în starea de beatitudine amestecată cu melancolie, aproape modernă în sonorități care fac urechea să se ciulească pentru a le înțelege, aproape barocă în greutate, apăsare și repetitivitate.

Pariul Mozart

Mi l-am închipuit pe Mozart într-un pariu: hai să vedem câtă muzică se poate scrie în stilul clasic, elegant, dar nu neapărat prea bogat în posibilități de exprimare diversă, și câte teme de concert pentru pian, fiecare alcătuit din trei părți, se pot inventa - toate, egale ca perfecțiune, frumusețe și capacitate de a produce bucurie. Iar Mozart ar fi spus plin de încântare: propun, să zicem, 81. Și toate, fără artificii, fără bătaie de cap, fără complicații - muzicale ori de altă natură. Cât privește solistul Concertului nr. 22 - Ian Fountain, a prezentat un Mozart în același timp controlat și în vervă.

Pariul Liszt

A urmat muzică total diferită: Simfonia "Faust" de Franz Liszt, mai dificil de digerat, foarte departe de șlagărele Rapsodiilor ungare. Cele trei mișcări, descriindu-i pe Faust, Gretchen, Mefistofel, au în comun teme ale căror melodii disonante te lasă în suspans, precum muzica lui Wagner. În părțile extreme se simte o stare de neliniște, de încrâncenare și agitație, Liszt divizează partidele orchestrei în așa fel încât efectul sonor e uriaș, ca și când muzica însăși s-ar multiplica; prin contrast, în partea mediană Simfonia "Faust" este pe alocuri aproape camerală, idilică, pastorală. În ultima mișcare, prezența corului bărbătesc al Filarmonicii bucureștene și a solistului Ionuț Popescu, un glas foarte bun, cald, cu timbrul dar nu și caracteristica metalică pe care o are uneori vocea de tenor, a făcut ca Simfonia "Faust" de Liszt să aibă un final superb.

Concert… cu dedicație

Maestrul Horia Andreescu, care a dedicat această lucrare memoriei violonistului Ion Voicu, a ținut toată muzica serii de ieri în frâu și în mână cu precizie, determinare, urgență, pe rând galant, insinuant sau imperios.


Maria Monica Bojin