ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

Cantitatea de muzică pe minut în Dukas, Șostakovici și Sibelius

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 18 Februarie 2011 , ora 12.46

O trăsătură comună a celor trei lucrări interpretate în 17 februarie 2011 de Orchestra Filarmonicii "George Enescu" este bogăția sonoră. În fiecare moment se întâmplă câte ceva, fiecare instrument cântă câte ceva, prea puține sunt locurile în care vreunul să aibă rol secundar - muzica este de-a dreptul aglomerată.

Ucenicul vrăjitor de Paul Dukas a deschis acest program, poem simfonic condus de un Valentin Reymond lucid, calm, elegant, impacient atunci când solicită alertă și grabă, trecând cursiv de la o indicație la alta, de la un moment al partiturii la altul.

Muzica interpretată adevărat, cu convingere și pasiune este frumoasă, melodioasă, plăcută și captivantă indiferent de cum este ea de fapt. Nu vreau să spun că Șostakovici, în Concertul nr. 1 pentru violoncel, nu ar fi frumos, melodios ori captivant, dar nici nu l-ai asculta zilnic la micul dejun pentru a-ți asigura buna-dispoziție cotidiană. Mihai Marica, un violoncelist de 27 de ani cu carieră în afara României, l-a făcut să fie muzica fără de care serii i-ar fi lipsit ceva. Bun interpret, virtuoz, cântând versiunea lui personală filtrată prin rațiune și sentiment, totuși cu ochii aproape mereu la dirijor, Mihai Marica are un timbru cu totul special. Foarte pur, fără sunete adiționale dar fără să sune superficial prin aceasta, un sunet parcă redus - dacă acest lucru ar fi posibil - la esența lui. Și Dmitri Șostakovici și Mihai Marica folosesc violoncelul în acest Concert nr. 1 ca pe o vioară: îl mânuiesc cu mare lejeritate, virtuozitate, în registrul mediu spre înalt, oferindu-ne un violoncel altfel decât instrumentul grav și catifelat, obișnuit.

Simfonia I de Jean Sibelius a încheiat programul; a creat un spațiu vast, ca al muzicii de operă a lui Puccini sau Richard Strauss - este de altfel extrem de descriptivă, imaginând povești, acțiuni, monologuri, decoruri; în această muzică solară, expansivă, s-au desfășurat 45 de minute de frumusețe inepuizabilă.

Maria Monica Bojin