ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

Toma Popovici în recital Chopin

Bookmark and Share
Publicat: luni, 18 Octombrie 2010 , ora 12.39

Sala mică a Ateneului Român s-a dovedit neîncăpătoarea în 12 octombrie 2010 la recitalul pianistului Toma Popovici. Iată o situație îmbucurătoare ce contrazice prejudecata că ar exista dezinteres față de cultura muzicală sau că publicul tânăr ar prefera doar genurile facile.

Care sunt premisele unei astfel de atracții? În primul rând, palmaresul interpretului și în al doilea rând, programul alcătuit exclusiv din lucrările lui Frédéric Chopin: Balada nr. 4 op. 52 în fa minor, Sonata nr. 2 op. 35 în si bemol minor și Sonata nr. 3 op. 58 în si minor. A fost un omagiu adus marelui romantic de către organizatorii Stagiunii de marți seara și Institutul Cultural Polonez.

Toma Popovici are o personalitate conturată prin numeroase calități ce țin de muzicalitate și de o tehnică avansată. La cei 35 de ani are o experientă bogată în Europa și SUA ca solist sau ca membru al Trioului Tancrede. Studiile urmate cu personalități precum Dana Borșan (UNMB), Gaby Casadesus (Fontainebleau), Horia Mihail, Victor Rosembaum (Boston) au dat roade; a obținut premii importante ca și invitații la festivaluri de anvergură: ”George Enescu” (1998), “Kneisel Hall Chamber Music”(2001, 2002), Rockport Chamber Music” (2007).

Sunt puțini pianiști care se încumetă să alăture pe un singur afiș două sonate de Chopin. Ambițiile unui astfel de repertoriu deloc comod reflectă o atitudine demonstrativă, solicitantă din toate punctele de vedere.

De la bun început, Toma Popovici s-a remarcat prin evidențierea polifoniilor latente specifice Baladei nr. 4 și prin împletirea dramaticelor sonorități din Sonata a doua. Inventivitatea lui a fost însă îngrădită de o emotivitate excesivă, cu destul de multe impurități în parcurgerea textului muzical. Singura excepție a constituit-o Marșul funebru – interpretat cu o limpezime convingătoare.

Calitatea recitalului a crescut considerabil în partea a doua. Am urmărit un pianist transformat parcă, cu o perlatură sugestivă și care jongla dezinvolt cu accentele subtile, stăpân pe sine și deosebit de expresiv. Astfel că Toma Popovici rămâne un interpret al surprizelor plăcute în care credem cu toată convingerea.

Monica Cengher