ACUM:
1.00
Notturno
Produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio.
Urmează: 7.00 Allegro... de weekend Un matinal clasic, într-un tempo vivace.
Apoi: 9.50 Promo

Arhivă : Cronici Înapoi

Cetatea Muzicală a Brașovului - Finale con fuoco

Bookmark and Share
Publicat: luni, 23 August 2010 , ora 11.34

Pe 19 august 2010 s-a încheiat Festivalul de muzică de cameră „Cetatea Muzicală a Brașovului”.

Seara se anunța destul de interesantă, ținând cont de faptul că era celebrat George Enescu de la a cărui naștere se împlineau 129 de ani. Programul a început cu Valsuri op. 39 pentru pian la patru mâini de Johannes Brahms interpretate de Henri Bonamy și Lilian Akopova. Aceasta din urmă s-a dovedit a fi o talentată pianistă, plină de sensibilitate și de nerv. Ceea ce mi-a plăcut a fost modul în care a dozat efectele de dinamică, reușind să treacă foarte firesc de la cea mai subtilă nuanță de piano la forte.

Apoi a urmat o suită de opusuri enesciene. Jennifer Curtis a intrat în scenă pentru a interpreta „Arii în stil românesc” pentru vioară solo. Este într-adevăr o violonistă temperamentală prin ton, dar cred că greșeala a fost că l-a abordat pe Enescu ca și cum ar fi fost Paganini, insistând asupra pasajelor de virtuozitate și neglijând chiar caracterul românesc al pieselor. Oricum cred că a cânta Enescu este o probă pe care numai un adevărat virtuoz o poate trece, pentru că numai un astfel de artist ar ști să transgreseze orice tip de barieră. Nu ne putem aștepta ca o tânără violonistă americană să se poată identifica în totalitate cu o cultură atât de diferită de a ei. A urmat apoi Fantezia concertantă pentru vioară solo în aceeași interpretare.

Înaintea pauzei s-a cântat Nocturna „Ville d’Avrayan” pentru vioară, violă, violoncel și pian care ne-a fost prezentată în primă audiție absolută. Este o piesă uimitoare, extrem de originală ca și concepție, dar destul de neîngrijit interpretată, așa cum s-a întâmplat de altfel și cu Cvintetul cu pian op. 44 de Robert Schumann, care a fost cântat după pauză. Dar înainte de asta trebuie să vă menționez „surpriza” festivalului: Jennifer Curtis a venit în scenă de data aceasta cu o mandolină, însoțită de Daniel Rubenstein care a trecut la vioară și de violoncelistul Goetz Teutsch. Au interpretat o creație semnată de Jennifer Curtis, intitulată „Cântecul farului”. O piesă cu sonorități ce amintesc de Renaștere, la care se adăugau și ritmuri mai moderne, care se pare că a extaziat publicul brașovean. Eu, din nou, am rezerve.

Din păcate Cvintetul de Schumann a fost o totală dezamăgire. Nu știu de câte ori au repetat Șerban Lupu, Jennifer Curtis, Daniel Rubenstein, Goetz Teutsch și Cordelia Hoefer această piesă, dar se vede în primul rând că nu sunt parteneri de scenă în mod regulat. Nu am loc să enumăr toate momentele în care s-au suprapus, nu o singură dată s-a întâmplat ca Jennifer Curtis să intre mai repede când aveau de cântat de exemplu un pizzcato la unison. Cordelia Hoefer a gafat interminabil, mai ales la începutul părții a III-a, când trebuia să cânte acele game în octave. Păcat de acest rateu final. Oricum publicul nu a observat… Mi-am amintit de acest opus și modul cum a fost prezentat de Cvartetul Belcea la Ateneu, anul trecut și m-a cuprins o infinită nostalgie.

Cu toate acestea, festivalul a fost binevenit, iar inițiativa lui Șerban Lupu nu rămâne mai puțin lăudabilă.
Petra Gherasim