ACUM:
0.00
Adagietto
În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Urmează: 0.55 Imnul de stat
Apoi: 1.00 Notturno produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio

Arhivă : Cronici Înapoi

Festivalul Pablo Casals de la Prades

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 11 August 2010 , ora 14.26

Festivalul "Pablo Casals" s-a născut acum 60 de ani datorită unui subterfugiu. Fiindcă maestrul refuza să mai cânte în lume, lumea va veni la el. Mai exact la Prades, un sat pierdut în munții franco-spanioli, unde cei mai mari artiști precum Isaac Stern, David Oistrah sau Yehudi Menuhin au venit sa cânte cu maestrul spaniol.

De la începuturi, festivalul a cultivat pasiunea exclusivă a muzicii de cameră și o atmosferă de prietenie, de schimb de idei și de pedagogie. Astăzi, există și o academie unde 100 de tineri vin de pretutindenti să beneficieze de sfaturile unora dintre cei mai mari muzicieni: Frans Helmerson, Arto Noras, Olivier Charlier, Mihaela Martin sau Michel Lethiec, directorul festivalului.

În fiecare zi, artiștii invitați concertează, în formațiile cele mai diverse, într-una din bijuteriile Franței: abația romană Saint Michel de Cuxa.

În seara zilei de 6 august 2010, după interpretarea plină de pasiune a Trio-ului nr.1 de Schubert de către pianistul Itamar Golan, violonistul Olivier Charlier și violoncelistul Arto Noras, violonista Mihaela Martin a condus cu măestrie Octetul compozitoruluipentru corzi si suflători. Fiecare solist a fost influențat de energia ei și și-a însușit intențiile muzicale ale violonistei cu o plăcere evidentă. Susținuți de un violoncel și de un contrabas sensibili și atenți, viorile și viola au fost într-o simbioză perfectă, iar suflătorii și-au impus specificul cu finețe.

Efervescența finală a fost posibilă datorită respectului reciproc și admirativ a excelenței fiecăruia. Acesta este spiritul Festivalului "Pablo Casals".

Concertul va fi retransmis pe France Musique în data de 28 septembrie 2010 la ora 21.00 (GMT + 2).


Una dintre cele mai mari realizări ale Festivalului "Pablo Casals" este capacitatea de a-și mulțumi artiștii și publicul în egală măsură. Primii se bucură de întâlniri excepționale și sesiuni intense de muzică de cameră. Iar publicul este solicitat în permanență de diversitatea programului și a formațiilor pe care le ascultă într-o singură seară.

De exemplu, sâmbătă 7 august 2010 nu mai puțin de cinci formații camerale cu artiști de pretutindeni - printre care violonistul născut în România, Gil Sharon - au cântat pe scena festivalului. Începând cu transcripția unui Preludiu la după-amiaza unui faun de Debussy… unde flautul lui Jacques Zoon, spontan și mândru, a plutit deasupra țesutului orchestral ca un fluture, poezia acestei transcripții rare, semnate de Hans Eisler, a continuat cu asocierea neașteptată a unui fagot și a un oboi acompaniați la pian, imaginată de Francis Poulenc. Oboistul Jean-Louis Capezzali și fagotistul Carlo Colombo, doi muzicieni rafinați și dotați cu o tehnică superbă, au întâmpinat un succes imens.

La fel și piesele următoare cu Isabelle Moretti la harpă. Într-o lucrare de Maurice Ravel ea a fost acompaniată de Cvartetul Talich din Cehia care și-a modelat perfect sunetul și caracterul pentru a-i ocroti delicatețea.

Acest evantai de piese și asocieri instrumentale s-a încheiat cu un Cvartet de Fauré, condus de Olivier Charlier la vioară și Bruno Pasquier la violă. Complicitatea celor doi artiști a transformat muzica în conversație. Împreună cu Jeremy Menuhin la pian - fiul violonistului - și Ivan Monighetti la violoncel, ei au arătat cât de distinsă, dar și de fierbinte poate fi muzica lui Fauré. Publicul nu s-a înșelat: a fost o seară magistrală.

Alexandra Diaconu