ACUM:
0.00
Adagietto
În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Urmează: 0.55 Imnul de stat
Apoi: 1.00 Notturno Produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio.

Arhivă : Cronici Înapoi

Cvartetul “Ad Libitum” a cântat la Ateneul Român

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 23 Iulie 2010 , ora 15.43

O sală destul de plină la Ateneul Român miercuri seară, în 21 iulie 2010, a arătat că dorința de muzică este permanentă și că ideea unei stagiuni estivale în București a fost foarte bine primită. Asociația Lanto Arte i-a prezentat bucureștenilor, de data aceasta, pe membrii Cvartetului Ad Libitum al Filarmonicii din Iași: Adrian Berescu, Șerban Mereuță, Bogdan Bișoc și Filip Papa.

Cu lucrări de Mozart, Schubert, Haydn, Puccini sau Mahler, artiștii au demonstrat că muzica de cameră este gândită și inspirată pentru petrecerea plăcută a serilor, pe vremea când stresul nu se inventase încă, iar oamenii aveau timp - pentru a cita o scriitoare română. Pe de altă parte, muzica de cameră este atât de greu de cântat pentru că ești descoperit și se aude absolut tot ceea ce faci; s-a auzit foarte bine ce au făcut cei din Cvartetul Ad Libitum: momente de atmosferă calmă și de avânt romantic, comunicare și dozaje perfecte între parteneri, intrări impecabil sincronizate, un sunet de ansamblu închegat, cald, fără goluri de sunet.

Aplauzele au fost foarte bogate, și nu au venit neapărat numai după hituri precum Dansul țărănesc de Constantin Dimitrescu sau Serenada lui Haydn, ci după o transcripție a Adagietto-ului din Simfonia a 5-a de Mahler - tot șlagăr, dar de cu totul altă natură: acolo s-a auzit însuși spiritul solitar pe întinderi nesfârșite, în pianissime cântate ca și când instrumentiștii ar fi avut surdină pe instrumente, secunde incredibil de dense și profunzime sonoră care nu venea din nuanțele mari, ci din profunzimea interpretării și implicării muzicienilor.

Membrii Cvartetului Ad Libitum au fost primiți și răsplătiți cu entuziasm la Ateneul Român; la rândul lor, au primit încântați și zâmbitori aplauzele noastre. Eu una îmi doresc să-i mai aud cântând mai des la București.
Maria Monica Bojin