ACUM:
1.00
Notturno
Produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio.
Urmează: 7.00 Allegro... de weekend Un matinal clasic, într-un tempo vivace.
Apoi: 9.50 Promo

Arhivă : Cronici Înapoi

Festivalul de la Dresda 2010

Bookmark and Share
Publicat: luni, 31 Mai 2010 , ora 14.14
…Dresda, un oraș care a renăscut din propria-i cenușă ca un phoenix. Este incredibil să vezi aici cum clădiri care au fost dărâmate în timpul bombardamentelor din cel de-al doilea război mondial au fost refăcute și readuse la strălucirea de odinioară. Așa este și Festivalul de la Dresda, un festival care a început ca o comandă politică în 1978, pe vremea când Dresda făcea parte din Republica Democrată Germană, dar care astăzi ajunge, iată, la un alt fel de strălucire, cu un aer foarte occidental.

De exemplu, am ascultat duminică, 23 mai 2010, la vestita Semperoper din Dresda, o fabuloasă orchestră, Orchestra Simfonică din Pittsburgh, dirijată de austriacul Manfred Honeck, care este și directorul muzical al acestei formații, alături de solistul serii, violoncelistul Jan Vogler, care este de altfel și intendentul Festivalului de la Dresda. Spun că am ascultat o fabuloasă orchestră pentru că, efectiv, lumea a stat în picioare pentru a aclama acest ansamblu, care ne-a propus o nemaipomenită versiune a Simfoniei 1 de Gustav Mahler pe care și noi am ascultat-o la Radio România Muzical într-o înregistrare pe care eu însămi am difuzat-o în februarie 2010 la Music box.

Îmi pare foarte rău să spun că această orchestră nu va veni la București, așa cum era inițial programat, în ziua deschiderii Festivalului Enescu în 2011, iar Manfred Honeck, în interviul pe care mi l-a acordat, mi-a și spus că regretă foarte mult acest lucru, dar, întrucât orchestrele americane au niște reguli foarte precise în a realiza turnee europene, pur și simplu nu s-au potrivit biletele de avion pentru a veni la București.

Luni, 24 mai, de la ora 11, în cadrul aceluiași festival, a evoluat celebrul violoncelist Mischa Maiski acompaniat de fiica sa de 23 de ani, Lili Maiski, un excelent program cu lucrări ruse: miniaturi de Mihail Glinka, Anton Rubinstein, Piotr Ilici Ceaikovski, Nikolai Rimski-Korsakov și Serghei Rahmaninov (în mare parte transcrieri ale unor romanțe ale acestor compozitori) și în partea a doua a recitalului, Sonata op.40 de Dmitri Șostakovici. Pe Mischa Maiski îl cunoașteam din concertele sale de la București, din cadrul Festivalului Enescu - am descoperit același muzician total dedicat artei sale, cu minunate nuanțe în cântul său ca o voce profundă de bariton - și cât de greu este să cânți astfel la violoncel…

Lili Maiski este o tânără pianistă, născută la Paris și cu studii în mai multe centre muzicale europene. În mod contrar poate așteptărilor, Lili nu a învățat limba rusă de la tatăl - am descoperit aceasta în interviul pe care cei doi mi l-au acordat după recital cu multă amabilitate. Și cum se spune că așchia nu sare departe de trunchi, putem verifica acest proverb și în cazul familiei de muzicieni Maiski - am admirat în Lili Maiski o pianistă matură pentru vârsta sa, care beneficiază din plin de privilegiul profesional de a fi tot timpul aproape de un mare nume al muzicii clasice, așa cum este Mischa Maiski.

Marți, 25 mai 2010, am avut șansa de a fi unul dintre (foarte) puținii jurnaliști acreditați la întâlnirea cu dirijorul Valeri Gergiev, ce urma să susțină un concert la pupitrul "orchestrei sale", Orchestra Teatrului Mariinski din Sankt Petersburg. Și am descoperit în Valeri Gergiev o personalitate foarte departe de ceea ce ne-am putea imagina că ar putea fi o vedetă plină de fumuri. Desigur, este foarte conștient de valoarea sa (s-a și vorbit destul de mult despre faptul că revista "Times" l-a desemnat printre cele mai influente 100 de personalități ale lumii), însă permanent el își pune această influență în favoarea altora, pentru a-i ajuta pe cei care merită să fie ajutați la început de carieră: ne-a vorbit foarte entuziast despre pianistul Denis Matsuev care urma s-o înlocuiască în acea seară pe Helene Grimaud, indisponibilă din motive de sănătate.

Și desigur, mi-a spus într-o scurtă declarație că așteaptă cu bucurie să revină în România, ceea ce se va întâmpla în septembrie 2011, cu ocazia Festivalului Enescu.

Concertul Orchestrei Teatrului Mariinski, conduse de Valeri Gergiev a avut loc la Kulturpalast - o clădire cu iz comunist ridicată chiar în mijlocul vechiului burg Dresda. În program: uvertura operei Tannhauser de Richard Wagner, Rapsodia de Serghei Rahmaninov pe o temă de Paganini pentru pian și orchestră și Simfonia a VI-a de Piotr Ilici Ceaikovski.

Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost evoluția pianistului Denis Matsuev. Un pianist de 35 de ani care stăpânește pianul la modul propriu, de la cel mai puternic forte la imperceptibile nuanțe de piano, de la cele mai agile pasaje de virtuozitate, la cele mai lirice momente. Este un nume de care cu siguranță vom mai auzi, așa că înțeleg foarte bine faptul că Valeri Gergiev a ales să-i sprijine cariera, ceea ce de curând s-a concretizat într-un turneu american, extrem de apreciat.

Festivalul de la Dresda, ediția 2010 se desfășoară între 19 mai și 6 iunie: este un festival cu un buget de 2,7 milioane de euro, din care doar 20% provin de la bugetul de stat. Este un festival cu ambiții foarte mari, condus de unul dintre cei mai importanți violonceliști ai momentului, Jan Vogler, cu o strălucitoare carieră, în special în Statele Unite ale Americii. Anul acesta, tema festivalului a fost Rusia; l-am și întrebat pe Jan Vogler dacă totuși o asemenea temă nu este sensibilă pentru publicul din fosta Germanie comunistă; răspunsul lui a fost că după 20 de ani, este timpul să încercăm să trecem peste nedreptățile istoriei.

La Radio România Muzical, veți avea șansa să ascultați atât interviurile acordate de protagoniștii concertelor pe care le-am ascultat la Dresda, precum și fragmente muzicale din aceste concerte. De asemenea, urmăriți emisiunea "Anotimpul discurilor" pentru a asculta câteva dintre discurile lui Jan Vogler, violoncelist care va concerta și la București, în ianuarie 2011, la Ateneul Român.

Cristina Comandașu