ACUM:
23.30
Sunete contemporane
Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.
Urmează: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Apoi: 0.55 Imnul de stat

Arhivă : Cronici Înapoi

Christian Badea și Eduard Stan în concert la Ateneu

Bookmark and Share
Publicat: sâmbătă, 22 Mai 2010 , ora 19.21

Concertul pentru pian și orchestră de Edvard Grieg și Simfonia fantastică de Hector Berlioz sunt creații atât de cunoscute și de iubite, încât atrag în sălile de concert din întreaga lume foarte mulți spectatori. Prezența celebrelor partituri în programul de  joi,  20 mai 2010, al Filarmonicii bucureștene a fost unul dintre motivele pentru care sala Ateneului a fost plină. Sigur că au fost foarte mulți și cei pentru care Frenezia lui Dan Dediu - primul opus înscris pe afiș - a reprezentat un punct de interes.

Personal m-am dus la concert fiind atrasă nu numai de program, ci mai ales de prezența la pupitrul dirijoral a lui Christian Badea, șef de orchestră pe care îl mai văzusem în februarie conducând una dintre orchestrele Universității de Muzică și a cărui evoluție mă impresionase în mod plăcut. L-am regăsit la fel de precis în gesturi și extrem de eficient, pentru că Badea este un dirijor care nu numai că știe ce anume să ceară orchestrei, ci și cum să obțină sonoritățile și dozajele pe care le dorește. O minte lucidă și inteligență muzicală - iată două dintre atuurile acestui dirijor, care ne-a demonstrat că este capabil să ne aducă aproape fiecare detaliu al unei lucrări contemporane - "Frenezia" - a cărei scriitură complexă sunt convinsă că poate dezarma ușor un muzician mai puțin experimentat.

După agitația din lucrarea lui Dan Dediu a urmat tumultul Concertului de Grieg, interpretat de pianistul Eduard Stan - un muzician stabilit în Germania, pe care îl cunoșteam mai ales ca partener în creații de muzică de cameră al violonistului Remus Azoiței. Am avut senzația că acest concert de Grieg nu a fost cea mai bună alegere pentru Eduard Stan, care ne-a oferit momente splendide de pianissimo-ri, însă momentele de forță pe care le cere partitura a părut că îl depășesc.

Seara s-a încheiat cu o Simfonie cu adevărat fantastică, în care Christian Badea a exploatat la maximum posibilitățile tehnice și expresive ale instrumentelor prezente pe scenă - multe dintre ele folosite la acea vreme de Berlioz pentru prima dată într-un ansamblu simfonic.

Irina Cristina Vasilescu