ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

Florin Pârvulescu în concert la Davies Hall, San Francisco

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 12 Mai 2010 , ora 14.02

Violonistul Florin Pârvulescu, membru al Orchestrei Simfonice din San Francisco, a fost unul dintre protagoniștii concertului cameral ce a avut loc în dimineața zilei de 9 mai 2010 la Sala Davies din orașul american. Florin Pârvulescu este absolvent al Școlii Julliard, iar din anul 1998 se numără printre membrii Orchestrei Simfonice din San Francisco.

Muzica de cameră nu este o preocupare minoră a membrilor Orchestrei Simfonice din San Francisco. Din două în două luni, muzicienii ansamblului sunt invitați să evolueze în formații de cameră în prestigioasa Davies Hall, umplută pe neașteptate de fiecare dată.

În dimineața zilei de 9 mai 2010, publicul a fost răsplătit de un program plin de surprize. Începând cu prima piesă compusă de Nathaniel Stookey pentru obiecte abandonate. Să vezi opt percuționiști cântând din vase, bidoane, sticle, colivii... este exotic, dar oarecum mai puțin surprinzător decât rezultatul. Pentru că aceste timbruri comune, vulgare, ajung la o armonie și o poezie fascinante.

Pe scenă s-au succedat grupurile și după opt percuționiști au apărut opt instrumente din lemn și alamă care se deslănțuiesc în Octetul de Stravinski. Piesa este spirituală, virtuoză, iar competiția jucăușă între cele două grupuri de instrumente este favorizată de coeziunea lor remarcabilă.

Penultima formație, în care a evoluat violonistul român Florin Pârvulescu, a cântat Cvartetul nr. 2 de Prokofiev. Propunerile de stil ale violonistului sau lirismul sumbru al violoncelului nu au fost de ajuns ca să omogenizeze o piesă în care echilibrul timbrurilor a fost neglijat și stilul a fost eterogen, dar au adus momente frumoase. Trio-ul de Ravel a încheiat concertul cu o versiune plină de carismă în care lejeritatea viorii presărată de o neliniște ascunsă a atins coarda sensibilă a stilului francez.

Alexandra Diaconu