28 aprilie 2010 a fost cea de-a doua zi a Festivalului «Chei» organizat de Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Sub genericul Dialogul instrumentelor studenţi ai instituţiei au interpretat opusuri de George Enescu, Clara Schumann şi Gustav Mahler. Impresionant mi s-a părut mai ales Trio op. 17 de Clara Schumann, interpretat de Lucian Stana - pian, Tatiana Ciubuc - vioară şi Hermina Codreanu - violoncel. Pianul a fost un adevărat moderator al dialogului dintre vioară şi violoncel, omogenizând sunetul şi imprimând lucrării caracterul potrivit.

În program au mai figurat Sonata a III-a pentru vioară şi pian "în caracter popular românesc" de George Enescu, interpretată de violonista Ioana Pecingină şi pianista Adriana Sarău, Sonata pentru două flaute, propusă de flautistele Aurelia Mihai şi Cezara Comşa, iar la final, Quartettsatz de Gustav Mahler, care i-a adus în scenă pe violonistul Mihai Mălaimare, violista Liliana Mitulescu, violoncelista Alexandra Potângă şi pe pianistul Mihai Ritivoiu.

A fost un recital care a adus un suflu proaspăt, în concordanţă cu soarele de afară. Păcat că cei care s-au bucurat de prestaţia convingătoare a tinerilor artişti nu au fost foarte numeroşi.

De la ora 16.00 - alt concert, de data aceasta intitulat Ipostaze în cheile liedului. Prima care a venit pe scenă a fost mezzo-soprana Ema Pascu. O voce frumoasă, curată, cu un timbru cald şi melodios. Acompaniată la pian de Andra Demidov, mezzo-soprana a interpretat opt lieduri din ciclul "Dragoste şi viaţă de femeie" op. 42 de Robert Schumann.

Au urmat apoi lieduri de Hugo Wolf (de la a cărui naştere se împlinesc 150 de ani), prilej cu care au evoluat sopranele Simona Jidveanu, Elena Dincă, Iulia Dan şi mezzo-soprana Sorana Negrea, acompaniate de pianiştii Iulian Neculache, Anta Agavriloae, Mihai Ritivoiu şi Anca Săftulescu.

La final, Cvintetul "Păstrăvul" de Franz Schubert, în varianta oferită de muzicieni deja consacraţi: pianista Steluţa Radu, violonistul Gabriel Croitoru, violistul Marian Movileanu, violoncelistul Marin Cazacu şi contrabasistul Săndel Smărăndescu. Strălucire, expresivitate şi claritate. Interpretarea oferită de artişti a făcut foarte uşoară urmărirea dezvoltării temelor şi motivelor. Sincronizarea - ireproşabilă.

Au fost două recitaluri care demonstrează că ne putem lăuda cu tineri interpreţi foarte bine pregătiţi, serioşi şi foarte talentaţi.