Dan Grigore a fost duminică, 11 aprilie 2010, invitat să ţină una dintre Conferinţele Teatrului Naţional din Capitală. Încă din 2006, pe scena Sălii Atelier a teatrului au fost prezenţi oameni de cultură precum Neagu Djuvara, Dan C. Mihăilescu, Andrei Pleşu sau Solomon Marcus.

În decorul intim creat pentru acest eveniment - un mic fotoliu şi un lampadar, o masă cu o carafă de apă şi un pian - Dan Grigore s-a aşezat în semi-întuneric şi ne-a împărtăşit numeroase amintiri, anecdote şi ne-a vorbit despre ce consideră el a fi cu adevărat important pentru un pianist.

Dan Grigore a început prin a vorbi despre legătura sa cu teatrul, despre prima piesă de teatru pe care a văzut-o - "O noapte furtunoasă" - despre amintirile sale legate de teatrul radiofonic, apoi, însă, ne-a spus ceea ce venisem de fapt să auzim: despre experienţa sa ca pianist. Am aflat că la 5-6 ani prefera să compună mici piese în loc să exerseze. Nici mai târziu nu i-a plăcut să studieze. Am aflat că toţi adolescenţii sunt rebeli, chiar şi cei care devin pianişti celebri. Dan Grigore ne-a povestit cu mult umor despre polemicile purtate cu profesorii în legătură cu dogmele ce fuseseră instaurate şi care priveau poziţia corectă, stilul corect de a cânta la pian şi aşa mai departe.

Am putut asculta poveşti despre mari pianişti care i-au influenţat maestrului viaţa într-un fel sau altul, precum Emil Gilels sau Sviatoslav Richter şi poveşti cu foşti colegi de la Leningrad, deveniţi acum dirijori celebri - Dmitri Kitajenko, Yuri Temirkanov...

Dan Grigore ne-a mai vorbit despre sunet, despre tempo, despre importanţa asumării riscurilor şi despre partitura care trebuie privită ca o hartă, nu ca literă de lege. Conferinţa a fost presărată cu amintiri şi citate legate de Eminescu sau Caragiale şi cu fragmente muzicale din Chopin, Brahms, Mozart, Debussy sau Bach.

Deşi a durat aproape două ore şi jumătate, nici n-am simţit cum a trecut timpul. De aceea, chiar şi Johnny Răducanu, care stătea în primul rând din public, a rostit la final un hotărât: "Bravo, Dane!".