Un afiş modest pe uşa unei catedrale din cartierul Landstraße din Viena anunţa duminică, 14 martie 2010, concertul unei orchestre de cameră fondate la Viena recent (2008): Metropolitan Kammerorchester Wien. Ansamblul urma să fie condus de un dirijor italian, Giuseppe Montesano, iar două cântăreţe originare din România, Nicoleta Radu şi Laura Magdalena Scripcaru, împărţeau rolurile solistice cu violinişti din "Wiener Philharmoniker": Shkelzen Doli (Albania) şi Erich Schlagerl (Austria). În program, două "şlagăre" din repertoriul secolului al 18-ea:Concertul pentru două viori de Johann Sebastian Bach şi Oratoriul "Stabat Mater" de Giovanni Battista Pergolesi.

Într-un fel, mi-am spus, popularitatea lui Bach şi Pergolesi, creată de veacul romantic, se potriveşte cu stilul retro al catedralei în care urma să aibe loc concertul. Aici, pictura din jurul anului 1900, curat întreţinută astăzi, reproduce cu un respect cuminte frescele vechilor maeştri italieni. Dar citind afişul, m-am gândit (iertaţi-mi prejudecata), că va fi din nou un mic concert duminical de <încurajare>… ştiţi dumneavoastră… acel gen de concerte, unde un public nu prea numeros asistă cu îngăduinţă la performanţele de început ale unor tineri secondaţi de colegi mai experimentaţi.

Cu atât mai mare mi-a fost surpriza de a asista de fapt la o seară de muzică studiată atent, susţinută cu vigilenţă de la început până la sfârşit de tânărul dirijor Giuseppe Montesano, cu momente de altitudine interpretativă, datorate, din punctul meu de vedere, mai ales celor două soliste ale partiturii de Pergolesi. În special soprana Nicoleta Radu a pregătit rolul în amănunt, atentă la mimică, la pronunţie, la exigenţele vocale ale partiturii. Cea de-a doua solistă, Laura Magdalena Scripcaru, membră a Operei Naţionale din Iaşi, a fost o parteneră de cânt echilibrată, cu un timbru vocal rotund, o intonaţie justă şi o ţinută mai degrabă interiorizată .

Transmiţând o atitudine de respect benefic pentru muzica veche şi marile ei hituri, concertul sponsorizat de Societatea Austriaco-Română a dobândit profil mai ales datorită soliştilor, dintre care mă bucur să subliniez participarea celor două invitate din România.