ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

Jean-Luc Ponty în concert la Sala Palatului

Bookmark and Share
Publicat: marți, 16 Martie 2010 , ora 15.20

Mă număr printre cei care, în anii '90, descopereau cu fascinație pe tarabele din Piața Romană casetele cu muzica acestui miraculos violonist numit Jean-Luc Ponty, care și-a imaginat vioara, cu patru decenii în urmă, ca instrument jazzistic de prim-plan. Jean-Luc Ponty a rămas și pentru mine, probabil ca pentru foarte mulți dintre cei care l-au urmărit joi, 11 martie 2010, nu numai unul dintre rarii violoniști-improvizatori, ci o legendă a cărui prezență la București a însemnat un vis împlinit.

Ponty a trăit multe, în cei peste 40 de ani de activitate, de la scurta experiență ca instrumentist în Orchestra Lamoureux la faimoasele colaborări ca jazzist cu Frank Zappa, John McLaughlin și Mahavishnu Orchestra, Al di Meola sau Stanley Clark. Ponty va împlini, în septembrie, 68 de ani însă, credeți-mă, nu-i arată nici fizic și, mai ales, nu-i arată ca violonist.

Concertul din seara de 11 martie a fost un tur de forță instrumentală, ce a conturat o posibilă hartă care arată atât potențialul nebănuit, cât și limitele viorii ca instrument de jazz. Am admirat acel sunet "electric", non-vibrat sau vibrat cu mare econonie, sunetul "alb", constant, devenit emblematic pentru Ponty, tehnica de manual etalată spectaculos, spre exemplu, în piesa Celtic Steps, de pe ultimul său album, The Atacama Experience. A cântat atât de o vioară "clasică", dar și pe una electrică, de un albastru metalizat, fără însă ca sunetul să se modifice fundamental.

Nici componistic Ponty nu este radical diferit de ceea ce făcea în anii '70, pe albume ca Aurora, spre exemplu. A cântat aseară atât propriile compoziții de pe albume din anii '80 - ca Life enigma sau Mystical adventures - piese de pe cel mai recent disc de studio, dar nu l-a uitat nici Thelonious Monk.

Un gând, la final, și despre ceilalți 3 muzicieni cu care Ponty colaborează în formația sa, cu toții excelenți, cu momente solistice aplaudate entuziast, de la spectaculosul basist Guy Nsangué Akwa din Camerun, la pianistul William Lecomte și până la bateristul Pierre-François Dufour, cel mai tânăr și mai nou membru al grupului condus de Jean-Luc Ponty.

Ștefan Costache