Violoncelistul Miklos Perenyi a fost invitat sâmbata, 24 octombrie 2009, de Centrul Cultural al Republicii Ungare sa sustina un recital la Muzeul National Peles. Ocazia: Ziua Republicii Ungare, sarbatorita pe 23 octombrie, cu o zi înaintea acestui recital. Muzicianul ungar a propus o seara Johann Sebastian Bach - am ascultat, astfel, trei dintre cele sase suite pentru violoncel solo - nr. 2 în re minor, 4 în Mi bemol major si 6 în Re major.

Marturisesc ca numele lui Miklos Perenyi nu-mi era familiar si poate ca acesta este motivul pentru care evolutia sa extraordinara din salonul de muzica de camera al Palatului Peles m-a surprins. Cursivitatea extraordinara a frazelor si firescul discursului muzical, stilul sobru si acel echilibru pe care doar artistii experimentati îl au - sunt doar câteva dintre calitatile ce razbat în interpretarea acestui muzician. Se simte si mai ales se aude în cântatul lui Miklos Perenyi ca partiturile interpretate sunt atent studiate si analizate. Pe mine m-a vrajit, însa îmi pare rau sa constat din nou ca Bach nu poate fi lesne "digerat" de toti ascultatorii; pentru câtiva dintre cei prezenti la Peles 3 suite pentru violoncel solo din creatia acestuia au fost deosebit de plicticoase - am intuit eu din foiala lor uneori zgomotoasa.

Cadrul în care s-a desfasurat evenimentul - Salonul de muzica de camera al Palatului Peles - a fost în deplina rezonanta cu nobletea scriiturii bachiene. Nici ca se putea alege o sala mai eleganta, încarcata de istorie si de frumos ca aceasta, în care atunci când intri primul gest pe care instinctual vrei sa-l faci este cel de plecaciune.