Arhivă : Cronici
Înapoi
Stagiunea de marti seara, Filarmonica GEORGE ENESCU - Ateneul Român - Cvartetul Gioccoso
Publicat: marți, 18 Noiembrie
2008
, ora 14.04
Început bizar...
În drum spre Ateneu, cladirea istorica în care ma simt respectata de câte ori vin sa aspir arta a prezentului si trecut magnific de cultura, eram bucuroasa si curioasa în ce priveste concertul cameral al cvartetului iesean Gioccoso, înscris pe lista manifestarilor „Stagiunii de marti seara”.
Impresiile mi-au fost brutal sterse, atunci când domnul de la Poarta, dupa ce mi-a vazut legitimatia de Radio, mi-a spus ca pe acolo intra doar artistii...si m-a somat în fata unor tineri care participau la o... receptie în foyer, sa intru pe alta usa...
...Artistii...
În sala de repetitii, însa, i-am gasit pe cei patru muzicieni, care, m-au facut sa re-intru imediat în atmosfera. Preocupati, încercau sa „se adune”(cum spuneau) realizându-si focus-ul pentru ofranda sonora ce avea sa urmeze.Am aflat ca formatia se înfiintase în anul 2001 chemându-se „Arpeggione”, iar în 2005, compozitorul Vasile Spatarelu, tatal violoncelislului din grup, sugerase schimbarea catre numele sprintar de acum.
Cvartetul Gioccoso, îndrumat de Dan Prelipcean (din cunoscutul „Voces”) este format din Laurentiu Busnea, Teofil-Iustinian Todica, Adrian Stanciu si Alexandru Florin Spatarelu, studenti ai Universitatii de Arte „George Enescu” din Iasi, primul în anul III, urmatorii în anul IV.
...Muzica...
Tinerii au atacat mai intâi Cvartetul opus 74 nr.3 în sol minor, „Calaretul”, ivit în anul 1793, de Joseph Haydn. „Spunerea” sensibila, clasica, reverentioasa a Maestrului a fost redata curat, cu delicatete, într-o sincronizare perfecta, încercându-se respectarea unei partituri „pline de indicatii în notatie” (cum mi-au spus). S-a auzit apoi o creatie din anul 1991 a compozitorului polonez Henryk Mikolay Gorecki. Cvartetul sau opus 64 nr.2, „Quasi una fantasia” vine din perioada în care muzicianul se îndreptase catre scriitura simpla a minimalismului, fara disonante coplesitoare, în lucrare gasindu-se, repetitiva, pulsatia ritmica pe care se brodeaza, tot cu reveniri, celule de sugestie a sfâsietorului sfârsit, a tristetii dintr-o zi (îndulcite de întâlnirea pe tonal), a dansantului, a... jazzului. „Efortul fizic al repetitiilor de zeci de ore”(cum marturisisera ) si-a aratat realitatea aici, prin obtinerea unei atentii mereu treze si aplauze puternice din partea publicului. Iar Cvartetul opus 96, „American” de Antonin Dvorak si-a etalat sonoritatile din lumea noua lasând aceeasi impresie de material bine lucrat pentru o frumoasa redare, care ne-a convins ca instrumentistii cvartetului „Gioccoso” nu iau (decât daca autorul o cere) muzica interpretata... în joaca.
În drum spre Ateneu, cladirea istorica în care ma simt respectata de câte ori vin sa aspir arta a prezentului si trecut magnific de cultura, eram bucuroasa si curioasa în ce priveste concertul cameral al cvartetului iesean Gioccoso, înscris pe lista manifestarilor „Stagiunii de marti seara”.
Impresiile mi-au fost brutal sterse, atunci când domnul de la Poarta, dupa ce mi-a vazut legitimatia de Radio, mi-a spus ca pe acolo intra doar artistii...si m-a somat în fata unor tineri care participau la o... receptie în foyer, sa intru pe alta usa...
...Artistii...
În sala de repetitii, însa, i-am gasit pe cei patru muzicieni, care, m-au facut sa re-intru imediat în atmosfera. Preocupati, încercau sa „se adune”(cum spuneau) realizându-si focus-ul pentru ofranda sonora ce avea sa urmeze.Am aflat ca formatia se înfiintase în anul 2001 chemându-se „Arpeggione”, iar în 2005, compozitorul Vasile Spatarelu, tatal violoncelislului din grup, sugerase schimbarea catre numele sprintar de acum.
Cvartetul Gioccoso, îndrumat de Dan Prelipcean (din cunoscutul „Voces”) este format din Laurentiu Busnea, Teofil-Iustinian Todica, Adrian Stanciu si Alexandru Florin Spatarelu, studenti ai Universitatii de Arte „George Enescu” din Iasi, primul în anul III, urmatorii în anul IV.
...Muzica...
Tinerii au atacat mai intâi Cvartetul opus 74 nr.3 în sol minor, „Calaretul”, ivit în anul 1793, de Joseph Haydn. „Spunerea” sensibila, clasica, reverentioasa a Maestrului a fost redata curat, cu delicatete, într-o sincronizare perfecta, încercându-se respectarea unei partituri „pline de indicatii în notatie” (cum mi-au spus). S-a auzit apoi o creatie din anul 1991 a compozitorului polonez Henryk Mikolay Gorecki. Cvartetul sau opus 64 nr.2, „Quasi una fantasia” vine din perioada în care muzicianul se îndreptase catre scriitura simpla a minimalismului, fara disonante coplesitoare, în lucrare gasindu-se, repetitiva, pulsatia ritmica pe care se brodeaza, tot cu reveniri, celule de sugestie a sfâsietorului sfârsit, a tristetii dintr-o zi (îndulcite de întâlnirea pe tonal), a dansantului, a... jazzului. „Efortul fizic al repetitiilor de zeci de ore”(cum marturisisera ) si-a aratat realitatea aici, prin obtinerea unei atentii mereu treze si aplauze puternice din partea publicului. Iar Cvartetul opus 96, „American” de Antonin Dvorak si-a etalat sonoritatile din lumea noua lasând aceeasi impresie de material bine lucrat pentru o frumoasa redare, care ne-a convins ca instrumentistii cvartetului „Gioccoso” nu iau (decât daca autorul o cere) muzica interpretata... în joaca.