ACUM:
17.00
Perpetuum mobile
Actualitate, muzică bună, educație și ... un tonus optimist la final de zi.
Urmează: 18.55 Beethoven - 250 ani de nemurire
Apoi: 19.55 Jazzy hour cu Berti Barbera Berti Barbera vă aduce albumul săptămânii.

Arhivă : Cronici Înapoi

Stagiunea de marti seara, Filarmonica GEORGE ENESCU - Ateneul Român - Recital de pian Lelia Serafinceanu

Bookmark and Share
Publicat: marți, 25 Noiembrie 2008 , ora 13.57
...Studenta clujeană se afla deja pe scenă cînd am ajuns, cu o oră înainte de intrarea publicului, repetând. Lelia Serafinceanu este studentă în anul II la Academia de Muzică "Gheorghe Dima", la clasa îndrumată de Daniel Goiți. Laureată a competițiilor naționale de la Constanța, Sighetu Marmației, Bistrița, Oradea, Piatra Neamț, Baia Mare, sau Satu Mare, ea s-a distins și la concursuri internaționale la București și Sibiu, în Italia, la Salerno, primind în anul 2005 premiul I absolut și Medalia de Aur. Prezentă pe scenă în recitaluri, tânăra pianistă a cântat alături de orchestra Liceului de Muzică "Sigismund Toduță" (a cărui elevă a fost), dar și împreună cu simfonicul Filarmonicii "Transilvania", sub bagheta dirijorului Petre Sbârcea....Tracul inerent contactului cu publicul era dublat, mărturisea Lelia Serafinceanu, de o tăietură ne-lăsată să se vindece, (din cauza studiului la care nu a vrut să renunțe) la degetul mic (nr.5) de la mâna stângă.

Călătoria în timp a primei părți...
Lelia Serafinceanu a început cu una dintre cele 12 sonate în si minor de Domenico Scarlatti, a cărei pulsație ritmică ea își dorea să sune cît mai egal. Miniatura a fost bine plasată în epocă prin sonoritatea de clavicembalo obținută. A urmat un salt în spunerea romantică a lui Frederic Chopin și al său Studiu în do minor opus 25 nr. 12, numit "Oceanul", unde pianista a obținut colorația arpegiată potrivită în redarea acelor faze ale zbuciumului prin care compozitorul conduce spre iluminarea pătimașă de la sfîrșit. "Șlagărul" serii, Sonata în do diez minor opus 27 nr.2 "Quasi una fantasia" de Ludwig van Beethoven, "a Lunii", ascunde în a sa parte întâi capcane de "stare" de o periculoasă monotonie, o redare corectă cerând o sustinere continuă pe arpegii fără nici un accent, pe care melodia minimă de o discreție demnă, masculină, să poată fi exprimată. Aici, poate, sensibilitatea Leliei se va ascunde mai mult cu timpul...Dar pianista s-a identificat perfect cu acea sprințară făptură (născocită de legenda din versurile lui Aloysius Bertrand) "sonorizată" de Maurice Ravel în prima parte din suita "Gaspard de la nuit": Ondine. Clipocirea perfectă, cu o spunere clară a descris în toate nuanțele lor, încercările spiritului apelor de a-l seduce pe cel care îi urmărea zburdălniciile de pe mal...

Rumoarea liniștii din foyer...

După pauză, au urmat pagini din creația lui Franz Liszt.Partitura preferată a Leliei Serafinceanu, "Valea Obermann-ului", nr 6 din ciclul "Ani de pelerinaj" - Elveția, a fost redată în toate rostirile ei contrastante, între liniștea onirică și creșterile patimei, imaginile curgând pe o uitare definitivă a dificultăților tehnice.Iar în "Vânătorul sălbatec" (Studiul transcendental nr 8 în do minor, ce solicită "încheieturi puternice și suple"), pianista a redat cu un fidel "Presto furioso" acea nebunie ritmică plină de forță a sunetelor, din a căror învolburare se ridica melodia.

Stil...

În aceste vremi ale apogeului cinismului, în care se poate cânta Beethoven așa cum o face Helene Grimaud (adică alb, robotic), Lelia Serafinceanu vibrează încă la semnalele sufletului, abordând o atitudine artistică ținând, cred, de FRUMOS.
Tatiana Ghenuche Galan