Big Band-ul Radio, condus de Simona Strungaru, concertează joi, 21 martie, de la ora 19:00, cu saxofonistul Cristian Soleanu ca invitat special. Cristian Soleanu revine astfel alături de orchestra din care a făcut parte pentru aproape trei decenii, până în 2019. Programul, denumit Short Stories, este alcătuit exclusiv din compoziții ale saxofonistului. Câteva gânduri ale lui Cristian Soleanu înainte de concert, în interviul realizat de colegul nostru Viorel Grecu.  

Concert Big Band-ul Radio și Cristian Soleanu la Sala Radio. Reveniți alături de Big Band-ul Radio după cinci ani, dacă nu mă înșel. Cum este această regăsire?

Regăsirea este emoționantă din mai multe puncte de vedere. Revederea cu o parte din foștii colegi și revenirea pe scena pe care am activat de aproape 30 de ani și munca împreună cu orchestra și cu Simona asupra unei muzici, parte din ele proaspete, toată, în întregime, a mea, așa că emoțiile se amplifică pe fiecare subiect.

Practic este o interferență de vechi și nou, familiar și nefamiliar, fiindcă s-au schimbat multe cu Big Band-ul, probabil s-au schimbat lucruri și cu dumneavoastră. Despre compozițiile pe care le vom auzi și despre aranjamente. Totul original, semnat Cristian Soleanu.

Da. O parte din ele le-am conceput înainte de 2018. În 2018 am mai avut un concert în această ipostază de solist al Big Band-ului. Au fost deja cântate atunci, iar jumătatea cea nouă am lucrat-o anul acesta, chiar în ultimele două luni, intens.

Din comunicatul concertului mi-am dat seama că există și o piesă inspirată chiar de Big Band-ul Radio, după titlu.

Da, una din piese este scrisă în 2018 pentru colegii mei de la vremea aceea. Se numește Suita Big Band-ului din Studioul 6, pentru că noi repetam în Studioul 6 pe vremea aceea și am făcut o compoziție special pentru orchestra de la vremea aceea.

Cum vi se pare actuala formulă a Big Band-ului? Ați mai urmărit-o în concert, cum au decurs repetițiile?

Actuala formulă este compusă o parte din foștii mei colegi și o parte din oameni angajați de câțiva ani. Un lucru bun este că sunt aceeași deja de o perioadă bună de timp. În ultima perioadă când am activat în cadrul orchestrei deja erau multe concerte la care veneau colaboratori, ori muzica aceasta cu specificul ei și cu a te cunoaște cu cel din stânga și cu cel din dreapta ia un timp. În general, orchestrele de tipul acesta, big band de jazz, se formează în luni, chiar ani, menținând aceiași oameni.

Este de notorietate, deși sunteți unul dintre cei mai valoroși muzicieni de jazz de la noi, ați înregistrat destul de puțin, mai ales sub nume propriu. Acum avem niște compoziții, niște aranjamente, se va întâmpla ceva cu ceea ce vom auzi joi seara la Sala Radio, în sensul de imortalizare pe disc?

Povestea cu imortalizarea pe disc nu ține doar de mine. Sigur, în mare parte ține de mine și de o anumită ambiție de a duce la capăt lucrurile. Mai am ceva arhive de înregistrări care sunt de pus pe discuri, dar acum trebuie să se alinieze mai multe astre ca să apară un disc. Vom vedea ce se întâmplă după seara de joi, poate Casa Radio ar solicita înregistrările, așteptăm, vedem ce ar putea ieși.