Joi 29 februarie și vineri 1 martie, Orchestra și Corul Filarmonicii "G.Enescu" îl au ca invitat la pupitrul dirijoral pe maestrul Lawrence Foster, "adus pe această planetă pentru a dirija muzica lui Enescu", potrivit publicației The Telegraph. Extindem această sintagmă, lecturând programul celor două concerte: Beethoven - Cantata "Mare liniștită și călătorie fericită" op.112, Franz Liszt - Concertul nr.2 în La major pentru pian și orchestră, avându-l ca solist pe Andrei Korobeinikov și selecțiuni orchestrale din Simfonia dramatică "Romeo și Julieta"de Hector Berlioz, un eveniment al stagiunii de concerte actuale.

Între două repetiții cu orchestra și corul susținute în aceeași zi, maestrul Lawrence Foster a avut amabilitatea de a acorda câteva minute și postului nostru.

Cunoaștem cât de apropiat sunteți de România, de muzica lui George Enescu și de artiștii români. Ce înseamnă pentru dumneavoastră revenirea pe scena Ateneului?

Revin destul de des acum, merg la Cluj, patru săptămâni pe an, ca un fel de oaspete invitat frecvent, și în sfârșit, după o perioadă lungă, mă întorc la Filarmonica "Enescu". Este o bucurie reală, a fost prima repetiție în această dimineață. Cred că orchestra este într-o formă excelentă, foarte, foarte bună. Și am parcurs o lucrare foarte dificilă, Berlioz - "Romeo și Julieta" - selecțiuni orchestrale. Au interpretat extraordinar, concentrat, bine pregătiți. A fost un nivel foarte înalt care mi-a făcut o mare, mare plăcere. Așa că sunt încântat pentru faptul că am venit, îmi place să fiu în România, îmi place să ascult limba pe care o vorbesc puțin dar prost, îmi plac mâncarea și locul.

A fost alegerea dumneavoastră să aduceți o lucrare vocal-simfonică în programul concertului - Beethoven și Berlioz, implicând și corul?

Mi-au cerut să încep cu o lucrare scurtă având și cor. Cunoșteam această creație a lui Beethoven (Cantata "Mare liniștită și călătorie fericită" op.112) pe care nimeni nu o interpretează, este o lucrare frumoasă și am sugerat acest lucru, considerând că se potrivește bine înaintea Concertului nr.2 de Liszt, interpretat de acest mare pianist, Andrei Korobeinikov. Și ceea ce mi-am dorit foarte mult să interpretăm în partea a doua, Simfonia dramatică "Romeo și Julieta" de Berlioz - fragmentele orchestrale, cele trei piese principale. Muzicienii filarmonicii nu au interpretat niciodată această lucrare majoră a repertoriului, este o creație fantastică. Pentru mine, este uimitor faptul că ei nu au cântat vreodată acest opus. Ca atare, m-am gândit că îmi aduc astfel contribuția în ceea ce privește calitatea orchestrei, rugându-i să învețe partitura. Interpretând acest gen de lucrare, orice orchestră devine mai bună, pentru că solicită foarte mult din punct de vedere tehnic și, mai ales, la nivel de expresie și sonoritate. Deci am propus-o, iar orchestra și administrația au fost încântate să cântăm Berlioz.

Sunteți în relație cu ansambluri orchestrale fantastice din lumea întreagă. Implică acest lucru ideea unor așa-zise cursuri de măiestrie pe care le susțineți, atunci când întâlniți orchestre noi? Observăm faptul că Orchestra Filarmonicii "George Enescu" are atât de mulți instrumentiști tineri acum. Este util să lucrați o asemenea partitură atât de dificilă?

Este foarte folositor, îi provoacă pe muzicieni, îi determină să cânte la un nivel foarte înalt, le dăruiește un stil la care probabil nu sunt foarte expuși. Mă refer la faptul că, într-o orchestră, ei se confruntă în general cu simfoniile de Beethoven, Mozart, învață ceea ce este legat de tradiție și de modul în care aceste lucrări se interpretează. Dar cred că Berlioz va contribui foarte mult la progresul lor ca artiști.

Ați interpretat atât de mult Enescu, sunteți un promotor al muzicii sale în lume. Este o provocare a reda expresivitatea enesciană?

Este foarte greu să interpretezi muzica lui Enescu. Bineînțeles, Rapsodiile sunt atât de cunoscute, poate și "Poema română", dar lucrările târzii, muzica de cameră, Simfonia de cameră, Simfoniile a II-a, a III-a sunt incredibil de dificile. Dar, merită să faci această călătorie, este atât de bogată în înțelesuri, în expresie și orice dirijor, orice orchestră ar merita să încerce să interpreteze această muzică. Iubesc să fac acest lucru, să prezint unei orchestre acest gen de muzică ce nu îi este familiară, pe care nu o cunoaște.

...și care ajută o orchestră să crească, la nivel calitativ?

Fără îndoială. Este cazul Simfoniei a III-a. Odată ce o studiază, ei dobândesc un nivel mai înalt, abilități generale, sensibilități pe care nu le posedau înainte. Sunt și alte lucrări asemănătoare - Variațiunile op.31 de Schoenberg, atât de solicitante, cerând muzicienilor să găsească resurse pe care, adesea nici nu știau că le posedă. Cred că o orchestră devine mai bună interpretând aceste lucrări, dar, desigur, fără a stăpâni clasicismul german, nu are nici un sens. Trebuie să stăpânească Haydn, Mozart, Beethoven, Mendelssohn, Brahms, Schumann. Este esențial.

Și Bach ?

Bach este cu totul special. Dacă ai persoana potrivită, este minunat. Sunt nenumărate discuții acum, legate de stil în ceea ce-l privește pe Bach. Eu însumi iubesc să dirijez Bach, dar nu o mai fac pentru că... sunt de modă veche. Atunci când interpretez Bach, singura persoană căreia îi place sunt eu. Alții par să critice foarte mult ceea ce fac, așa că stau deoparte.

Cu Handel se întâmplă același lucru?

Nu chiar atât de rău, cu Handel nu este același lucru. Cred că situația se schimbă din nou, apar vederi similare celor din secolul al XIX-lea, dar interpretările "informate din punct de vedere istoric" sunt mult mai acceptate acum de public decât au fost cu 10-15 ani în urmă. Cred. Am 82 de ani și jumătate și nu mai dirijez Bach, doar dacă sunt solicitat să acompaniez un solist într-un concert, deși acum soliștii sunt și dirijori, dar dacă mi se cere, o fac. Însă, în general, nu are sens. Sunt atât de mulți artiști care interpretează această muzică fabulos și nu neapărat în maniera "informată din punct de vedere istoric". Sunt persoane care cântă Bach la pian fantastic. Atunci când Andras Schiff interpretează Bach, nu este nimic mai frumos, nimic mai convingător, este minunat, chiar și Barenboim în ultimii ani a interpretat mult Bach - Clavecinul bine temperat și Variațiunile Goldberg, oferind experiențe unice.

Credeți că există imagini, portretizări speciale pentru orchestrele din Cluj și București?

Voi fi foarte direct, în loc să spun "ce ar trebui". În general, ani de-a rândul, cunoscătorii au afirmat faptul că orchestra din Cluj este superioară oricăror orchestre din București. Cred că a fost o perioadă în care acest lucru putea fi adevărat. Dar când am ascultat astăzi Filarmonica din București... acum este cu adevărat excelentă. Sunt poate diferite, poate încă simți la Cluj puțin mai mult modul de interpretare central-european, poate pentru că în orchestră sunt mulți muzicieni ungari fantastici. Dar poate fi o culoare specială a sunetului pe care o obții acum dirijând Orchestra Filarmonicii "G.Enescu" aici la București, care poate fi unică și foarte convingătoare. Vă pot spune mai mult după câteva zile. Am ascultat puțin această orchestră, cred că în Festivalul Enescu, interpretând "Billy Bud" de Benjamin Britten, cu Hannu Lintu. Au cântat fantastic. Deci este, evident, o orchestră teribilă!