Adela Liculescu, după ce ați interpretat săptămâna trecută pe scena Filarmonicii din Brașov cele două concerte pentru pian și orchestră și Integrala studiilor transcendentale, creații de Franz Liszt, aduceți în atenție vineri, 23 februarie, la Filarmonica din Iași două lucrări concertante semnate de același compozitor. De ce ați ales atât de dificilele lucrări lisztiene pentru aceste două evenimente și ce loc ocupă creația compozitorului maghiar în repertoriul dumneavoastră?

Momentan, anul acesta, într-adevăr, cânt foarte multe lucrări de Franz Liszt pentru că sunt în anul final de doctorat la Graaz, în Austria. Pentru teza mea m-am ocupat de concertul de virtuozitate în creația lui Franz Liszt și mai ales de studiile de execuție transcendentală, care este tema centrală a lucrării mele. De aceea am vrut să prezint acest repertoriu și în România și l-am propus mai multor filarmonici. Mă bucur foarte mult că am venit luna aceasta la Brașov și la Iași. Voi avea ocazia să cânt în martie și la Craiova Concertul 1 de Liszt, iar pe 23 aprilie voi cânta la Ateneu un recital cu Integrala studiilor transcendentale de Liszt, așa că voi reveni de mai multe ori în România cu acest repertoriu.

Cum ați descrie colaborarea cu orchestra Filarmonicii din Iași?

Îi cunosc pe ei de foarte multă vreme. Am avut mai multe concerte aici, la Iași. Mă simt foarte bine de fiecare dată când revin aici. Deocamdată nu am avut încă repetiția cu orchestra, am avut numai repetiție cu dirijorul aseară și ne-am înțeles foarte bine. Este un muzician extraordinar din ce am putut să-mi dau seama din repetiția unu la unu cu el și abia aștept să mă întâlnesc cu orchestra, iar apoi concertul.

Veți interpreta Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră, dar și mai rar cântata Fantezie pe teme populare maghiare. Cum priviți cele două lucrări și de ce ați ales să le asociați în același program?

Sunt două lucrări de factură foarte diferită. Concertul nr. 2 este o lucrare în care pianul și orchestra colaborează pe picior de egalitate, ca să zicem așa. Este foarte multă muzică de cameră care se petrece acolo și este o lucrare poate mai puțin virtuoz decât Concertul nr. 1. Pianul susține de foarte multe ori orchestra, dar și acompaniază adesea; este o textură foarte interesantă. În schimb, în rapsodie sau fantezie, cum se numește în varianta orchestrală, aceasta este de fapt Rapsodia ungară nr. 15 pentru pian care a fost transcrisă de Liszt în pentru pian și orchestră și se numește Fantezia pe teme populare maghiare. Desigur este genul acesta de rapsodie ungară, este vorba de foarte multă improvizație în părțile lente, deci este de o cu totul altă factură.

Cum am ales programul? Este foarte simplu. Toate lucrările acestea concertante pe care le-am cântat în perioada aceasta au toate cca. 20 de minute, atât cele două concerte, cât și Fantezia, așa că am propus mai multor filarmonici să cânt orice combinație de câte două lucrări, pentru a alcătui o primă parte de concert. De exemplu, la Iași se făcuse Concertul nr. 1 de Liszt recent, așa că ei au ales să facem Concertul 2 și Fantezia. Mă bucur tare mult că voi prezenta și Fantezia, pentru că este o lucrare mai puțin cântată și cred că va fi ceva inedit pentru public.

În final, v-aș ruga să adresați o invitație publicului la concert, mai ales că melomanii ieșeni recepționează postul Radio România Muzical.

Vă aștept cu mare drag să veniți mâine, 23 februarie, la concert. Va fi un program excepțional, pentru că vor fi nu numai aceste două concerte de Liszt, cât și o transcripție după un cvartet de Schubert, pe care a realizat-o chiar dirijorul. Deci va fi în partea cu simfonia o lucrare care este aici practic în primă audiție în aranjamentul acesta, așa că va fi un concert de neratat.