Artistul american John Axelrod, recunoscut drept unul dintre dirijorii respectați ai zilelor noastre, se va afla la conducerea Orchestrei Naționale Radio vineri/mâine, 16 februarie 2024. Despre eveniment, despre colaborarea cu ansamblul și nu numai, aflăm din interviul acordat colegei noastre Sarah Natsis:

Domnule John Axelrod, aceasta nu este prima dumneavoastră colaborare cu Orchestra Națională Radio. Cum a evoluat relația cu muzicienii ansamblului de-a lungul timpului?

A evoluat minunat. Adică ne cunoaștem bine. Trebuie să ne amintim că sunt și dirijor principal al Orchestrei Simfonice București, iar mulți dintre muzicienii Orchestrei Naţionale Radio cântă și acolo în cadrul proiectelor speciale. Astfel, chiar dacă este, poate, a treia sau a patra mea colaborare cu Orchestra Naţională Radio, am senzația că ne cunoaștem de mult timp.

Ați dirijat peste 170 de orchestre din întreaga lume, iar printre acestea se numără și Orchestra Națională Radio. Îmi imaginez că agenda dumneavoastră de concert este foarte încărcată. Ce v-a determinat să reveniți la pupitrul ansamblului Radio?

Apreciez foarte mult orchestra și organizarea. Consider că aici se face muzică la un nivel foarte înalt, de clasă mondială. Vorbim despre unii dintre cei mai buni muzicieni din România, dacă nu chiar cei mai buni. Sunt de un profesionalism extraordinar, foarte muzicali și foarte iscusiţi. Așa că... putem lucra eficient şi, în final, cred că toată lumea poate fi mulțumită de rezultate.

Mai mult decât atât, iubesc Bucureștiul. Faptul că pot reveni în acest oraş, fie că este vorba despre proiecte cu Orchestra Naţională Radio, fie cu Orchestra Simfonică București, este o bucurie pentru mine şi familia mea.

Avem deja locul preferat de cazare, restaurantele şi chiar parcurile preferate, de care se bucură în special fiul meu. Și, mai presus de toate, avem muzica românească preferată. Este un fel de miracol românesc. Te simți ca și cum ai fi acasă. Te simți ca și cum ai face parte dintr-o familie și de aceea îmi place.

Care credeți că sunt particularitățile unei orchestre bune, în general?

În primul rând, trebuie să fie muzicieni buni, soliști buni în cadrul orchestrei, mai ales suflătorii, care trebuie să interpreteze cu mult caracter. Trebuie să îi felicit, la acest capitol, pe suflătorii din Orchestra Națională Radio! Sunt cu adevărat unii dintre cei mai buni pe care i-am auzit vreodată. În prima simfonie de Brahms, lucrare pe care o vom interpreta în concert, există un pasaj în care flautul trebuie să cânte cu strălucire în forte și pot spune că nu l-am mai auzit niciodată cântat atât de frumos. Deci, aveți muzicieni extraordinari.

În al doilea rând, membrii trebuie să fie dispuși să se asculte unii pe alții. Astfel, se familiarizează mai ușor și cu repertoriul, se dezvoltă încredere între ei, dar și între ei și dirijor. Iar rezultatul este o muzică foarte frumoasă.

Cum ar trebui să fie dirijorul unei astfel de orchestre?

Dirijorul unei astfel de orchestre trebuie să fie profesionist și foarte experimentat - să cunoască bine repertoriul și să ofere ceva nou, nu doar același lucru tot timpul.

Acest aspect este important și pentru public. Dacă muzica pe care o ascultăm sună exact la fel întotdeauna, ei bine, deși corect interpretată, poate deveni plictisitoare. Totodată, dacă este prea inovatoare, prea originală interpretarea, oamenii ar putea să o respingă și să spună "acesta nu este Brahms, sau nu este Beethoven".

Așadar, provocarea unui dirijor al unei astfel de orchestre este de a găsi un echilibru între tradiție și inovație. Un echilibru între siguranță și libertate.

Într-un interviu acordat anterior spuneați faptul că membrii ansamblului devin o reflexie a culturii în care acesta își desfășoară activitatea. Cu alte cuvinte, cultura are un impact foarte mare asupra interpretării. Cum abordați aceste diferențe culturale și interpretative atunci când dirijați un nou ansamblu?

În primul rând, trebuie să știi câte ceva despre cultura respectivă, dar și despre limbă, pentru că există o relație strânsă între cele două.

De exemplu, pentru a vorbi corect în italiană sau în română, trebuie să zâmbești. Pentru a vorbi corect în germană, trebuie să te încrunți. Umlaut-ul forțează fața să se încrunte, în timp ce limbile latine forțează fața să zâmbească.

În cazul de față, cultura românească este un melanj de multe culturi diferite. Vorbim despre dominațiile otomană-turcă, bizantină, comunistă - o mulțime de influențe diferite asupra culturii românești, iar unele dintre acestea nu au fost chiar pozitive. Astfel, românii au fost nevoiți să găsească o modalitate de a rămâne pozitivi, de a-și păstra zâmbetul. Una dintre aceste modalități a fost muzica.

Aș spune că aveți mai mulți muzicieni români în orchestrele europene decât orice altă naționalitate. Tocmai pentru că de-a lungul timpului, muzica a devenit o formă de exprimare, prin intermediul căreia poporul român a rămas pozitiv în ciuda factorilor externi nefavorabili.

Revenind la concertul de la Sala Radio, veți prezenta publicului două lucrări semnate de Johannes Brahms. Știu că manifestați un puternic interes în ceea ce privește viața și muzica acestui compozitor. Cum l-ați descrie?

Brahms a fost ca orice copil-minune. A început de la o vârstă fragedă pentru a-și ajuta familia din Hamburg. A cântat în diferite localuri, ceea ce l-a ajutat să aprofundeze muzica tradițională, pe care o regăsim și în compozițiile sale clasice. A fost un om cu umor și cu o percepție unică asupra vieții.

Atunci când citesc despre viața compozitorilor, îmi place să caut acele trăsături care îi aduc mai aproape de ceea ce suntem noi ca ființe umane, ca oameni, cu toate defectele, eșecurile și slăbiciunile noastre. Muzica este cea care transcende limitele slăbiciunilor și ne transformă în ceva mai mult. Brahms este un exemplu perfect în acest sens. Acesta este unul dintre motivele pentru care îi susțin muzica.

Solistul serii va fi violonistul Valentin Șerban. Ați mai colaborat în trecut?

Nu, nu am mai colaborat, dar abia aștept să lucrez cu el. Știu că este unul dintre cei mai buni violoniști români ai generației sale. Nu numai că a câștigat Concursul "Enescu", dar acum este concert-maestru al Filarmonicii "George Enescu" și solist aici, pe scena Sălii Radio, în acest concert. Cred că duce mai departe o tradiție foarte lungă de mari violoniști români și abia aștept să colaborez cu el.

Domnule Axelrod, în încheiere v-aș ruga să ne dezvăluiți trei dintre principiile care vă ghidează activitatea, ca muzician.

Dragoste, dragoste și iar dragoste.