Chitaristul Ovidiu Pintilie va susține marți, 13 februarie, un recital în cadrul Stagiunii de marți seara de la Ateneul Român. Despre acest eveniment și nu numai, tânărul artist a stat de vorbă cu Ioana Țintea.

Ovidiu Pintilie, pentru început v-aș ruga să ne vorbiți despre prima dumneavoastră apropiere de muzica clasică. Ce v-a determinat să alegeți studiul chitarei?

Este o întrebare grea pe care nu mi-am mai pus-o de ceva timp. Deja studiind acest instrument de mai bine de 15 ani, pot spune că face parte din viața mea. Dar ce pot spune, este că acest instrument, din momentul în care l-am întâlnit prima oară, m-a captivat și mi-am dat seama că asta vreau să fac.

Sunteți câștigătorul a numeroase premii naționale și internaționale. În anul 2021, ați devenit artist EuroStrings. Care sunt momentele definitorii pentru evoluția dumneavoastră până în prezent?

Au fost mai multe momente și sper că evoluția urmează să se desfășoare în continuare. Unul dintre cele mai importante este faptul că am fost bursier al Fundației Regale Margareta a României, timp de doi ani în care m-am dezvoltat ca muzician cu ajutorul acestui program de susținere a tinerelor talente. Apoi, și concursurile internaționale la care am participat și am avut onoarea de a fi laureat... Toate acestea cred că formează un cumul, M-au ajutat să ajung ceea ce sunt acum.

Pe lângă activitatea dumneavoastră concertistică, derulați și o valoroasă activitate pedagogică. Ce v-a chemat către profesorat?

Dorința de a împărtăși lucrurile pe care le-am acumulat de-a lungul timpului. Îmi doresc să ajut la dezvoltarea constantă a acestei comunități de chitară clasică din România, care are nevoie de susținere și dezvoltare, pe de-o parte. Dar, pe de altă parte, am simțit că în momentul în care predau, de fapt, devin și eu un instrumentist mai bun, fiind mult mai atent la detalii pe care sunt nevoit să le evidențiez în fața elevilor mei, dându-mi seama că trebuie să fac acest lucru și cu mine însumi.

Și ce sfaturi oferiți elevilor dumneavoastră care doresc să urmeze o carieră în domeniul muzicii?

Să studieze și să viseze cât mai departe.

Revenind la recitalul pe care-l veți susține în clădirea-simbol a Ateneului, în ce context ați primit invitația de a evolua marți, 13 februarie, în cadrul Stagiunii de marți seara?

A fost o invitație adresată de către doamna Cristina Sârbu, motiv pentru care doresc să-i mulțumesc. Cred că este un context favorabil pentru chitara clasică, un instrument rar întâlnit pe scenele românești, dar, cu toate acestea, de fiecare dată când apare pe scenă, reușește să aducă publicul laolaltă ca să se bucure de muzica acestui instrument sublim.

Vorbiți-ne, vă rog, despre programul pe care l-ați gândit pentru recitalul de la Ateneu. Cum ați ales lucrările pe care urmează să le ascultăm?

Au fost două direcții la care m-am gândit inițial. Una a fost cea în care să mă axez pe o anumită perioadă muzicală, iar cea de-a doua, pe care am și ales-o de fapt, a fost cea de a oferi un concert cât mai divers din punct de vedere repertorial. În sensul acesta, primele două lucrări - semnate de John Dowland și Johann Sebastian Bach - reprezintă începuturile chitarei, cele două lucrări fiind preluate de la instrumentul lăută, un instrument foarte apropiat chitarei; în următoarele două lucrări - de Napoleon Coste și Francisco Tarrega - chitara începe să se dezvolte ca instrument solist atât din punct de vedere tehnic cât și muzical (Tarrega fiind unul dintre cei mai importanți compozitori cât și interpreți ai vremurilor sale); iar în final, două lucrări scrise de doi compozitori contemporani, în care mă regăsesc cel mai mult. Practic, am încercat să fac o sinteză a dezvoltării acestui instrument de-a lungul timpului.

După recitalul de la Ateneu, ce urmează în agenda dumneavoastră?

Urmează un proiect foarte drag mie, la care am lucrat de ceva timp alături de Asociația Chitara Nova, un proiect cofinanțat de către AFCN, un turneu național în care vom aduce concerte pentru chitară și orchestră pe scenele filarmonicilor din România - concerte adaptate pentru chitară și un ansamblu instrumental de corzi. Dar, cu siguranță, mai multe detalii vor apărea pe parcurs și sunt sigur că o să mai vorbim despre asta.